Harley Potter #4- Turneul Întunericului

XVI. Speranța

- Harry!

- Ron!

- Hermione!

- Unde e Harley?! Unde e sora mea?

- Ce s-a intamplat?

- Au lasat dragonul liber...

- Nu a fost asa! Nu aveau destula forță! Abia îl băgau în cușcă! Erau lanțuri lipsă! Crabbe a...

- Unde este?!

- Fred! Stai!

- Nu pot sa... Hei, unde e iubita mea?

- Trebuie sa ii anuntam...

- Stiu deja!

- Fred! Unde este Harry?

- Crezi ca eu...

- Hei!

- CRABBE! IDIOTULE! AI FI PUTUT SA O OMORI!

O plesnitura.

- MALFOY, STAI LOCULUI!

- DUCETI-VA IN...

- LINISTE!

- Domnule profesor! Nu puteți să...

- Domnisoara Granger, Potter, Weasley si celalalt Weasley, veniti cu mine. Acum. Repede.

***

Se auzeau ''bip-uri'' scurte, impreuna cu respiratii sacadate. Undeva, acolo, adanc in mintea omului, o urma de panica totala inca exista. Însă, in camera era liniște.

Se auzira pasi si Dumbledore isi facu aparitia, cu McGonagall si Snape de o parte și de alta. Toti aveau o aura serioasă si se indreptau incet spre patul inconjurat de sase copii încordați și speriați.

- Faceti loc, va rog...

Harry, care avea fața brăzdată de lacrimi o lua pe Hermione de mana si se dadu la o parte. Dumbledore trecu incet printre ei si se uita la eleva arsa din pat.

Eram eu. Din nou, ranita. Din nou, aici.

Aveam pielea de pe partea stanga a corpului arsa. Pielea era parca in pliuri si avea cicatrici rosii, iar cealalta jumatate de corp era intacta. Am avut noroc, pana la urma. Dumbledore avusese timp să vrăjească focul dragonului și doar o parte din el m-a atins. Pielea arata ca si cum valuri de piele rosii veneau si nu se mai opreau sa isi continuie fluxul.

- Este in viata? se auzi o voce subtire, cea a lui Ginny.

- Ce e cu aglomeratia asta, aici? striga doamna Pomfree.

- Poppy, veneam doar sa o vad, spuse Dumbledore si imi atinse pielea arsa.

Harry isi scapa un suspin.

- Este in coma, nu-i asa?

- Se poate face ceva, nu?

- Domnule profesor...

- Cum de intră Evans numai în probleme? a mormăit Snape. Dar, numai în probleme! Mai mult ca Potter!

- V-am spus, unul din elevii dumneavoastră a împins-o! a zis Hermione nervoasa. Crabbe!

Dumbledore se uita profund la fața mea adormita si spuse grav:

- Puteti sa-mi explicati cum s-a intamplat?

- Crabbe a impins-o peste bariera de la padoc, in timp ce oamenii incercau sa bage la loc dragonul in cusca! zise Hermione. Nu îi puseseră toate lanțurile și dragonul a auzit-o.

- Din ce motiv? se uita Dumbledore la ea, deși se vedea că era furios.

- Era probabil gelos pe Harry, iar Harley i-a luat apararea! Apoi...

- Hm... facu Dumbledore.

Fred isi dadu ochii peste cap si isi puse mainile pe fata. Snape deja fierbea de nervi. Harry se uita uimit la Snape - nu ii venea sa creadă că era nervos!

Și, oricum, nimeni nu era mai nervos ca Harry. Acesta mai avea puțin și exploda!

- Se va mai trezi? a murmurat Fred, care încă mă ținea de mână.

Dumbledore veni si ma atinse pe piept. Ceva din privirea lui l-a facut pe Fred să își simtă inima ruptă. Nu părea de bine...

- Ii trebuie timp.

George scapa cartea din mana:

- Timp?

- C-cat timp?! spuse Hermione agitata.

- Timp, draga Hermione. Doar timp.

Apoi, Dumbledore ii impinse afara din camera spitalului si inchise usa, lasandu-ma acolo, in coma mea visatoare.

***

- V-ati scris eseurile? spuse doamna profesoara Trelawney si casca ochii spre elevi.

Hermione isi scoase o bucata de pergament de un metru, apoi o impaturi grijulie. Harry si Ron isi scoasera doar cartile si penele de scris. Ei doi erau singurii din clasa care nu aveau tema facuta.

- Si, voi doi, hm? bulbuca ea ochii spre Harry si Ron.

- Avem o scuza buna si adevarata.

- Sa va aud?

- Sora mea a fost arsa si acum e in coma. Nu am avut cum sa-mi fac tema. Am stat cu ea. Am avut grija de ea.

Trelawney se uita ganditoare la harta colorata de pe tavan:

- Da... Am prevazut asta...

- Sigur! tusi Hermione.

- Si credeti ca o sa se mai trezeasca? intreba Lavander Brown, cu mainile la gura.

Trelawney isi pleca ochii si scoase un suspin. Harry se incrunta furios și se ridica. Ron îl trase brusc înapoi pe puful pe care stăteau. Hermione scapa cartile si pufni:

-  O, nu! Cunosc privirea aia! Dmneavoastra o sa ziceti acum ca Harley nu o sa se mai trezeasca...

- Asa e.

- VA INSELATI!

Trelawney o privi uimita. Hermione o infrunta cu demnitate:

- Harley a trecut prin lucruri mult mai rele, nu se poate sa ramana asa! Nu va cred! Anul trecut ati prezis moartea cuiva si nu s-a intamplat! Nu aveti dreptate! Veti vedea ca se va trezi. M-am intors la ora dumneavoastra ca sa pot sa o ajut pe ea cu ceva legat de cititul in stele. Nu ma faceti sa renunt iar!

- Bine, mormai ea. Atunci, daca prezicerea mea se adevereste, asta a fost ultima oara cand ai pus piciorul in clasa mea.

***

Harry, Hermione si Ron urcau scara din holul mare, discutand despre Harley. Toata scoala auzise despre pățania fetei, iar acum toti faceau teorii cum ca arata ca un zombie, sau ca va merge la bal singura. Harry le spusese ca nu va merge la bal singura, chiar daca nimeni nu stia daca da sau nu.

Lexa vorbise cu ei si le spusese sa nu isi piarda speranta,pentru ca Harley este o fire puternica si nu ar avea de ce sa moara iar...

- Daca puteti, transmiteti-i ca aproape am reusit sa materializez ogarul, zambi Lexa spre Hermione.

Inainte ca Hermione sa spuna ceva, usa biroului ei se deschise cu o pocnitura si in prag a aparut Ginny.

Hermione a spus:

- Ce ai patit?

- Nu eu.

Ginny isi puse mainile pe genunchi si ofta obosita.

- Dumbledore a fost la Harley.

- Si?!

- A spus sa venim urgent.