A new girl || Cinderella volumul II

XXIV

Dupa pastilele date de Louis si odihna langa el m-am simtit mai bine. Urmatoarele zile am mers la facultate.

Iar seara am sunat-o pe mama sa vad ce face. Louis si Sam se jucau un joc video impreuna.

Eu:Alo?

Mama:Buna!

Eu:Buna!Ce mai faci?

Mama:Bine, stateam prin casa. Tu ce faci?

Eu:Bine...ma gandeam sa te sun. Nu am mai vorbit de vreo saptamana...

Mama:Da, am fost ocupata. Cum e facultatea?

Eu:Bine...e bine. Uite...voiam sa iti spun ca...eu si Louis ne-am impacat.

Mama:Serios? Ti-am spus sa nu mai fugi dupa el! Daca te-a parasit inseamna ca nu te place!Intelege!

Eu:Dar... Nu stiu...

Mama:E primul baiat care te place si pe tine! Prima dragoste e mereu oarba! Oricum o sa plece si a doua oara nu o sa se mai intoarca.

Eu:Poate... Dar el spune ca ma iubeste.

Mama:Baietii astia sunt oricum niste mincinosi!Toti!

Eu:Si tata?...

Mama:Sa nu crezi ca el a fost vreun sfant.

Eu:...Bine, eu... Ma duc sa invat. Vorbim in alta zi, bine?...

Mama:Bine. Apuca-te de invatat si nu mai lenevii atat!

Eu:Da...pa...

Mama:pa...

Am inchis apelul si am inceput sa plang. De ce e asa mereu? De ce nu ma poate sustine? Nu vreau sa cred ca are dreptate in ceea ce a zis despre Louis, desi nu pot uita cuvintele alea. Ceva ma face sa ii dau dreptate. O sa plece si nu o sa se mai intoarca dupa. Dar nu cred ca ma minte cand spune ca ma iubeste. Iar tata...ce sa fi facut tata? Erau cel mai bun om pe care il stiam. Nu ar fi mintit si nu ar tradat-o pe mama.

Usa s-a deschis si pe ea a intrat Louis. Am incercat sa imi sterg repede lacrimile. Zambetul de pe fata i-a disparut cand m-a vazut. S-a apropiat de mine, asezanduse pe pat.

Louis:Ce ai patit, iubire?

Eu:Nimic...

Louis:Nu prea poti sa ma minti cand arati asa. Spune-mi!

Eu:o sa te mai intorci la mine?

Louis:Poftim?

Mi-am pus bratele in jurul gatului sau si l-am imbratisat.

Louis:De ce intrebi asta?

Eu:...

Louis: Stii ca te iubesc! Si promit sa nu ne mai despartim! Dar...de ce? De unde ti-au venit ideile astea, ha?

El s-a uitat in jur si a ramas cu capul spre telefonul aruncat in pat.

Louis:Cu cine ai vorbit?

Nu mai aveam de ales. Trebuia sa ii spun, pentru ca daca nu, se putea uita la apeluri. Si stiu ca ar face asta, indiferent daca e frumos sau nu, pentru ca m-a vazut suparata. Si uraste asta!

Eu:Cu...mama...

Louis:Poftim? Si mama ta ar spune asa ceva?

Am inceput sa plang iar.

Louis:Gata, nu e nimic! Promit ca nu se va intampla asa!Ok?

Ne-am desprins din imbratisare si mi-am sters lacrimile.

Louis:Haide, vino cu noi! Nu mai sta singura!