Key.

16. Bănuieli.

Ieșisem de la cursuri acum o oră. Normal că nu m-am dus acasă. M-am dus la Ashely,la spital.

Stăteam lângă ea,în sală aflându-se și iubitul ei,care îmi recunoscu imediat fața,dar nu reacționă,păstrându-și calmul ca și cum n-aș fi fost eu cea care putea să moară.

-Iris,îți mulțumesc. Ești o prietenă adevărtă,spuse punându-și mâna peste a mea.

Zâmbisem.

-Deci totul e în regulă? N-ar trebui să ai vreo problemă,e și iubitul tău cu tine.

-Iu..bit?,spuse Ashley privindu-mă ciudat. Aron e prietenul meu. Adică l-am cunoscut imediat ce mi-am revenit în simțuri.

-Adică voi 2 sunteți doar prieteni? Nu vă cunoșteați de dinainte?

-Nu,răspunse Aron sec,căci puneam prea multe întrebări.

Îi aruncasem o privire tăioasă lui Aron,apoi adăugăsem:

-Vreau să vorbesc cu Ashely,dacă nu te superi.

Aron ieși din sală dându-și ochii peste cap. Ce înfumurat.

-Iris,e totul în regulă?,mă întrebă aceasta.

-Până să leșini,erai foarte speriată și plină de sânge. Din câte am înțeles,ți-ai pierdut conștiința din cauza fricii sau așa ceva. Dar de unde era sângele cu care m-ai mânjit și pe mine?

Ashely își închise strâns ochii,apoi spuse:

-Iris,crede-mă,nu-mi mai amintesc nimic. Știu doar că m-am trezit brusc la spital,apoi Aron mi-a spus ce s-a-ntâmplat.

-Spui adevărul? Adică nu-ți mai amintești absolut nimic? Nici o frântură de amintire,nimic?

-Nimic. Absolut nimic. Tot ce-mi spuneți voi mi se pare ireal. Dar,vã cred,de vreme ce mă aflu aici.

Ceva nu era în regulă. Aveam o vagă bănuială referitoare la fostul iubit a lui Ashely.

Plecase din cafenea destul de serioasă în seara aceea. Mă tem doar să nu fi făcut ceva nebunesc. Ceva ce i-ar putea schimba comportamentul.

-Cum îl chema pe iubitul tău?

-Jackson Dilaurents.

Ieșisem din sală în fugă,lăsând-o pe Ashely cu o mulțime de întrebări asupra ieșirii mele bruște.

*
Ajunsă acasă,îl văzusem pe unchiul meu cu o mulțime de hârtii și dosare înșirate în tot livingul.

—Ce-s astea?,întreb luând un dosar.

—Nu-l atinge!,tresări unchiul în momentul în care am vrut să-l deschid.

Îl pusesem înapoi,observându-l pe Carol cum căuta ceva ce nu găsește.

—Cauți ceva?,îl întreb căci era cam pierdut cu firea.

—Nu,nu. Mai bine urcă sus la tine-n cameră,am multă treabà aici,îmi spuse.

—Voi pleca în curând. Voiam să te-ntreb dacă Jackson Dilaurents a venit azi la școală.

Atunci Carol mă privi surprins.

—Îl știi pe Dilaurents?

—Teoretic...oricum, a fost?

Urmă o clipă de tăcere, apoi unchiul mă întrebase:

—De ce?

Nu voiam să-i spun de bănuiala mea. Adică voiam doar să-mi confirm că nu e reală și cam atât.

—Pur și simplu,spun dând din umeri.

—Oh,da,a fost,îmi spuse.

—Serios?

—Da.

Răsuflasem ușurată. E bine că Jackson e în viațà. Chiar mă întreb cum m-am putut gândi că Ashley i-ar fi făcut felul.

Cu toate astea,sângele ăla de unde era? Sigur a făcut ceva. Era prea mult ca să fie o julitură sau orice altceva.

Chiar dacă încercam să mă-mpac cu gândul că totul e în regulă,nu puteam. Știam că nu era.

Dilaurents a lipsit azi. Dacă l-aș fi crezut pe Carol asta ar însemna că nu merit să-i fiu nepoată.

Dar acum,aveam 3 întrebări.

1. Ce era cu toate dosarele din living?

2. Unde locuiește Dilaurents?

3. Ce era cu sângele de pe hainele lui Ashely din seara aia?

Întrebările la care am nevoie de răspunsuri.