Key.

20. Externare.

Am fost externată. Unchiul nici nu m-a lăsat să mă apropii de Key.

Mă târa după el,ținându-mă de mână.

—Imediat ce ajungem acasă,vei pleca în Luxemburg. Transferul e aproape finalizat. Pânã vei ajunge acolo,vei fi oficial eleva celei mai bune academii.

—Unchiule,ar fi în zadar dacă m-aș opune?

—Da.

—Atunci lasă-mă să-l mai văd 5 minute pe Key. Doar 5 minute.

Unchiul se gândi puțin,apoi aprobă.

Imediat ce primisem încuviințarea lui,alergasem spre Key,care ne privea confuz din depărtare.

Îi sărisem în brațe,începând să plâng.

—Iris,ce s-a-ntâmplat?,mă întrebã Key.

—Mã mut.

—Poftim?!

Îmi ștersesem lacrimile de pe obraji cu dosul palmei,spunând:

—Nu-mi surâde ideea,dar n-am de ales. Transferul la academia din Luxemburg e aproape finalizat.

—Nu,Iris,tu nu-nțelegi,nu te poți muta! Nu acum! Ce Doamne Iartă-mă o să mai fac eu cu viața mea,atâta timp cât tu nu vei mai fii lângă mine?

—Nu eu am stabilit asta. Oricum, Key,cum a zis și unchiul meu,avem o întreagã viață înainte. Poate ne vom întalni în viitor,spun începând sã plâng din nou.

Voiam să par împăcată cu ideea,dar nu mi-a ieșit. Expresia lui mã fãcea sã plâng. Îmi părea rău că trebuia sã renunț la el. La persoana la care țin enorm.

—Calmează-te. Iris , sunt distrus. Am un sentiment ciudat și apãsător care mă face sã fiu trist. Un sentiment greu de suportat.

—Key,nu eu vreau asta! Pur și simplu, așa a fost să fie! Oricum,poate peste un an voi reveni aici. Voi fi majoră,cine știe.

Key își închise strâns ochii  ,apoi mă întrebă:

—De ce așa brusc?

I-am făcut semn spre brațul meu.

Acesta oftă.

—Key,Ashley e...încă liberã? Poliția știe de ea? Unchiul meu mã crede nebună le tema asta!

—Nu,Iris. Nimeni nu știe nimic. Înafară de noi 4.

—E periculos...hai să anunțăm poliț...

—Nu. E-n regulă. Dacã tu vei pleca vei fi în regulă.

Brusc,simțisem o mânã pe umãrul meu,întorcându-mã-l vãzusem pe unchiul meu.

—Iris,haide.

—Carol,vreau să vorbesc cu tine,spuse Key.

—N-am ce vorbi cu tine ,Cooper. Iris,am spus haide,se repetă unchiul văzând că nu vreau să mã mișc din loc.

—Insist ,adăugă Key. Vã răpesc prea mult timp?

Unchiul oftă,dându-și ochii peste cap,făcându-i semn lui Key să vorbeascà.

Key,în schimb,îi făcu semn să se ducă puțin mai departe,pentru ca discuția lor să rămână privată.

Ce-i drept,voiam și eu să asist la conversația lor,însă avea încredere în Key. Mai ales cã după o sã-l bat la cap sã-mi spunã totul în amănunt.

Stăteam rotindu-mă prin împrejurimi,așteptând ca cei 2 să termine de vorbit.

—Mãi,mãi,Julieta,l-ai vãzut pe Rome...Ah,uite-l acolo,îi aud vocea lui Justin,eu observând că se îndrepta spre unchiul meu și Key.

—Așteaptã!,spun apucându-i mâna.

Acesta se opri ,întorcându-și capul spre mine ,apoi își retrase mâna dintr-a mea scârbit ,adăugând:

—Ce dracu?!

—Așteaptă până termină Key de vorbit cu unchiul meu!,spun eu.

—Mda,normal ,mironosița nu-și poate rezolva singură problele. Ce naiba a vãzut Key la o sclifosită ca tine?!

—Nu te privește. Nu te mai amesteca în viața noastrã! Habar n-am de ce tot apari mai peste tot unde e și Key,dar te rog ,oprește-te ,ești stresant!

Justin mă fixã cu privirea,apoi își trecu mâna prin păr,rotindu-și privirea la Key,care se apropia spre noi.

Imediat ce ajunse în dreptul lui Justin,mă îmbrățișă,privirea acestuia rămânând ațintită asupra noastrã și a gestului  lui Key.

Unchiul meu apãruse și el,zâmbind. La scurt timp,Justin nervos,spuse:

—Lor...Key! La naiba,mãcar o datã fii bãrbat și vorbește calumea cu mine!

Key întrerupse îmbrãțișarea,apoi îmi șopti:

—Vorbește cu unchiul tãu.

Apoi, se duse cu Justin în partea opusã mie,fãcându-se la scurt timp nevãzuți.

Dumnezeu știe ce e cu Key și în ce se bagă. Nu dezvãluie nimic.

—Unchiule..nu știu cum ar trebui sã-ncep...dar vreau sã te-ntreb dacã mai plec sã studiez în Luxemburg? Știu că transferul e aproape făcut,dar nu se poate anula?

—Iris,spuse unchiul îmbrãțișandu-mã.

Dar de ce? Ce i-a spus Key?

—Pãi,murmur eu.

—Iris,rămâi lângă Key. Nu mai pleci nicã..ieri..,spuse unchiul cu o voce joasă.

Îl priveam cum se abținea să nu plângă.

—Key ți-a spus ceva? Te-a amenințat? Orice?,îl întreb.

Dăduse negativ din cap. Mã așteptam să mintă.

—Atunci ce ți-a spus?

—Mi-a explicat unele lucruri,spuse unchiul revenindu-și. Vei fi a lui. Adică,vei fi fata de care trebuie să aibă grijă până își va da ultima suflare.

Fata de care trebuie sã aibã grijã? N-am nevoie de dădace,dacã asta îi place să creadă.

—Du-te acasã,unchiule. Vreau sã rezolv ceva,așa că mai întârzii.

—Ai grijă,îmi spuse unchiul apoi plecă.

Decizia bruscă a unchiului meu de a rămâne aici...sunt sigură că a fost șantajat sau ceva de Key.