Auzeam un bipăit.
Îmi deschisesem puțin ochii,însã sfârșisem prin a-i închide la loc,din cauza luminii.
Frânturi de amintiri mi se derulau în minte.
Key. Unde e Key?
Începusem sã mormãi. Nu puteam vorbi cãci îmi simțeam tot corpul amorțit.
Reușind cu greu să-mi deschid ochii,am vãzut o femeie la un aparat.
Eram la spital. Iar femeia era o asistentã.
—Key,spun încet.
—Vãd că v-ați revenit în simțuri. Merg să anunț doctorul,spuse femeia ieșind,eu continuând sã mormăi.
La scurt timp ,apăru doctorul. Se apropie de mine,analizând câteva perfuzii,apoi se întoarsea la aparat tastând câte ceva.
—Bun,domnișoară Evans...sunteți înafara oricãrui pericol. Însă s-ar putea să aveți niște probleme la plãmâni. De aceea,n-aveți voie să depuneți efort fizic cel puțin 5 luni.
—Key ,reușesc sã spun eu clar și rãspicat.
—Ah,așa e. Îl las le unchiul sã vã vorbească,spuse doctorul ieșind,fiind urmat și de asistentă.
Imediat după ei,intră Carol,unchiul meu.
—Iris,fluturaș,cum te simți? ,mă întrebă unchiul așezându-se pe scaunul aflat lângã patul de spital pe care stãteam eu.
—Key,spun eu.
Eram agitată iar toțu voiau să mã țină-n suspans.
—Iris,Key...îmi pare rãu.
Rămãsesem fără aer,stând încremetită. La scurt timp,începusem să tușesc,unchiul meu alergând dupã doctor.
*
CITEȘTI
Key.
RomanceDupă moartea părinților mei,am fost adusă în Devon,un orãșel din Anglia,unde aveam să locuiesc cu unchiul meu. Dar orașul ăsta nu era unul normal. Existând doar un singur liceu ,acesta a fost împărțit în 2 clădiri separate ,distanța dintre ele fiin...
