Key.

2. Atacată de nebuni.

Deja era întuneric,iar eu tot ce am reușit a fost doar să îmi dau seamã,că mă aflam undeva la marginea orașului.

Încă nu puteam pricepe cum am ajuns așa de departe.

Vedeam umbra blocurilor în beznã,mergând spre ele.

Deodată,am simțit cum o mână mi-a astupat gura,ceea ce m-a fãcut să mã panichez.

—Calmeazã-te,voi fi rapidă,aud vocea unei femei.

Reușind să-i dau mâna de pe gura mea,incepusem să țip cât m-au ținut plămânii,căci nu puteam sã fug din cauza ei,care  mà ținea.

Mă zbăteam,inima aproape că-mi sărea din piept.

—Lasã-mã,te rog,spun cu o voce tremurândã.

Atunci ,în momentul ăla ,am simțit cum e ca un cuțit să-ți fie înfipt în burtă.

Sângele începu să-mi curgă șuroaie,eu urlând din ce în ce mai tare.

—Mmm,spuse femeia vrând să-și bage mâna-n rana mea.

Însă nu reușise ,căci mă trântisem pe pãmânt,doborâtã de durere.

O vedeam cum voia să mai bage cuțitul ăla în mine de 100 de ori.

Dar,cu ochii plini de lacrimi,am reușit sã văd cum e doborâtă la pãmânt, iar un geamăt lung se auzi,parcă dându-și ultima suflare.

Am încercat să-mi șterg lacrimile,să vãd ce se întâmplă, dar n-am făcut altceva decât să mă mânjesc și pe față de sânge.

Auzisem o ruptură de material,apoi,am simțit o strânsoare deranjantă în jurul rănii.

Eram trează,dar nu puteam să reacționez,căci durerea din zona abdomenului îmi paraliza corpul.