Key.

5. Liceul din Devon.

Liceul din Devon. Liceul ăsta special și periculos.

Unchiul meu a insistat să mă îmbrac în trening.

Așa că asta am făcut.

Acum,mă aflam în curtea liceului. Și da,puteam vedea și cea de-a doua clădire ,unde se afla și Key.

Remarca mea e faptul că doar ne-a sortat pe clase,ne-a dat orarul și am trecut direct la ore.

Și nu-mi place deloc așa.

Aruncasem o privire pe micul orar le care-l țineam în mână. Aveam..arte marțiale.

Adică acele cursuri de auto-apărare. Sunt destul de folositoare.

—Scuzã-mã,în ce sală avem acum ora?,întreb un elev,care,după o privire plină de dispreț,plecă fără să -mi zică nimic.

Iritată de comportamentul lui,mà hotărâsem să-l urmez.

Am mers după el o bună parte din liceu,acesta oprindu-se-ntr-un final la ... BAIE.

Stăteam în apropierea ușii ,așteptându-l.

—Ai de gând să-mi dai pace?!,îmi spuse imediat ce ieși pe ușa de la baie și dădu ochii cu mine.

—Unde se află sala în care se ține ora?!, îl întreb din nou.

—Vino după mine,spuse dându-și ochii peste cap.

Mergeam printre o mulțime de elevi și chiar îmi era greu să nu-i pierd urma.

Acesta intră-ntr-o sală,semn că aici se susținea ora de arte marțiale.

În mijlocul încăperii,se afla un bărbat îmbràcat în alb.

Tipul care mă adusese aici făcuse o plecăciune în fața lui,așa că fără să ezit am făcut și eu la fel.

Ne așezasem într-un șir lung,sortat după înălțime. În partea stângă erau băieții,iar în dreapta, fetele.

Bărbatul se uita în rândul fetelor,făcându-i semn uneia sã vină-n față.

Apoi,alesese și de la băieți pe cineva.

Amândoi,stăteau în poziții de atac. Bărbatul le dădu voie sà înceapă.

Băiatul doborî fata,câștigând. Habar n-am ce,însă a câștigat.

—Bine,Cartlon,spuse profesorul.

Băiatul,Cartlon,făcu o plecăciune,ducându-se înapoi în șir.

Profesorul își plimbă ochii printre băieți,chemă pe cineva în față,apoi,mă chemă și pe mine.

Ca adversar aveam pe cineva care părea destul de bine făcut.

—Iris Evans,hm?,mă întrebă profesorul.

—Da..

—Pune-te în poziția de atac.

Încercasem să mă pun în aceași poziție ca fata de mai devreme.

—Evans,picioarele mai depărtate,pipeptul în față,bărbia ridicată,mușchii încordați.

Mă poziționasem cum mi-a cerut bărbatul.

—Luptați!,spuse el.

Adversarul meu nici nu stătu pe gânduri,că mă lovi din plin cu piciorul în față,căzând pe podea.

—Evans,ce înseamnă asta?

—Habar n-am ce trebuie să fac!,spun eu masându-mi ochiul.

—La loc,îmi spuse aspru profesorul. N-am timp de pierdut și cu tine,dacă vrei să nu pici,ia lecții de la colegii tăi.