Key.

21. Îngropați de vii.

*Pãdure*

*Pãdure*

*Pãdure*

Ăsta era singurul cuvânt pe care-l aveam în minte,de la auzul brusc a unui strigăt înflãcãrat dupã ajutor. Și asta venind din pãdure.

Ajunsesem la marginea pãdurii,acolo unde, prin lumina ultimelor raze de soare,am zãrit 4 oameni.

Încercam sã-mi dau seama cine sunt,dar țipetele a 2 oameni îmi înfundau urechile.

Țipete terifiante. Pline de suferință și spaimă.

Mă apropiam din ce în ce mai mult de cei 4,ascuzându-mă dupã câte-un copac ,alfați la o distanță considerabilã unul fațã de altul.

Fiind suficent de aproape de ei,reușisem dă le disting fețele.

2 se aflau pe jos țipând întruna,iar cei care îi atacau îi .. Legau.

Aruncând o privire ceva mai atentă,mi-am dat seama că cei 2 oameni atacați nu erau alții decât Ashely și Aron.

Dumnezeule,cam greu s-o recunoști pe Ashely la cât de neglijent arată.

Dar erau atacați. Sau capturați. Nu puteam să nu fac nimic.

Dar dacă intervin,cei 2 fugari ar scãpa din nou și sunt destul de periculoși.

Încercam să mă apropii de un trunchi pe jumătate putrezit,pentru a vedea cine îi atacă.

Dar ,imediat ce primii mei 2 pași în față au fost făcuți ,am simțit cum sub picioare nu se afla nimic.

Țipasem din instinct,căci tocmai căzusem într-o groapã astupată cu frunze.

Atât de clasic și de dezamãgitor. Felicitări,Iris. Pentru atenție ai nota 10.

Îmi ridicasem fața din pãmânt,căci căzusem pe burtã.

Îmi dusesem mâna la buza care îmi sângera,apoi,aruncasem o privire asupra hainelor mele, care acum erau murdare.

Uitându-mă-n sus,l-am putut vedea le Justin,care avea un rânjet destul de terifiant.

—Jack!,urlã acesta,lângă el apãrând și cel de-al doilea bãrbat.

Amândoi mã priveau rânjind,eu înghițind în sec.

—Justin,scoate-mã de-aici! ,spun încercând sã mã port normal.

—Hm,și de ce aș face asta?

Exact. Mă urãște. De ce m-ar ajuta?

—Pentru cã...am cãzut aici și nu știu cum sã mai ies!,spun eu.

—Nu-i problema mea cã ești tu proastă. Cine dracu te-a pus sã vii aici? Du-te dragã într-un mall ca toate fetele! Doamne sfinte!

Afarã deja se întunecase. Brusc,simțisem cum ceva mi-a cãzut în cap.

Ducându-mi mâna și pipãind,mi-am dat seama cã era pãmânt.

Ăștia vor sã mã îngroape.

Nu durã mult,căci cantitatea de pământ se dublã,semn cã amândoi voiau sã ma-ngroape.

—Justin? Scoate-mã naiba de aici!

Nu rãspunsese. Tot ce puteam face era să mă panichez.

—AJUTOR!,țip eu.

La naiba. Nu m-aude nimeni.

Vãzând cã nu-i de glumã,iar cantitatea de pãmânt creștea,fiind deja până la genunghi ,am spus:

—Justin,te implor,scoste-mã de aici! Iartã-mã pentru tot ce ți-am zis! Adică nu vorbeam serios!

—Mai taci din gurã!,aud o cu totul altă voce. Sigur era partenerul lui Justin.

Ce fac acum? Accept să fiu îngropatã de vie?

*
Cantitatea de pãmât îmi ajungea până la abdomen.

Brusc,se auzirã niște șușoteli ,apoi niște gâfâieli,iar în final,ceva a fost aruncat cu mine.

—Ah ,ce naiba e asta?,spun eu.

Știu doar că era ceva mare,căci cãzuse peste mine.

Speram doar să nu fie vreo mortăciune.

—Somn ușor ,Romeo și Julieta ,îi aud vocea lui Justin.

Ro..meo? Ãsta-i Key?

Ieșind de sub el,îi pipãisem fața, până ajunsesem la pãr.

Nu i-am atins niciodată pãrul. Oare el chiar e Key?

—Key,murmur eu.

Dacă el e Key ,e cu siguranță rănit. Dar nu pot să vãd nimic,căci e beznă afară.

—KEEEEEEY!,urlu eu. Nenorociților!

Se auzeau doar niște râsete.

Ăsta e sfârșitul? Dacă da,atunci vreau să-l sfârșesc de mână cu Key.

Îi țineam capul pe pieptul meu,ținându-l strâns de mână.

Nu mai aveam șanse. Dar ,asta e șansa noastră. Vom fi mereu împreunã.

Iris și Key. Chiar dacã n-am apucat să înțeleg anumite lucruri...chiar dacă n-am apucat sã-ți spun un ,,te iubesc" și sã-ți ciufulesc părul...totuși,sunt mândră că te-am cunoscut. Sunt mândră că am apucat sã trăim atâtea.

SUNT MÂNDRĂ CĂ TE IUBESC.