Key.

6. Antrenorul Key.

E ora 6,iar afară e întuneric. Îl așteptam pe Key,căci cei din clădirea cealaltă termină mai târziu orele.

Key e singurul care mă poate antrena la lupte. Spun asta pentru că nimeni din clasa mea nu e așa de generos. Toți sunt niște înfumurați care mă disprețuiesc.

Stăteam întinsă pe pat,ținându-mi perna strâns la piept.

—Iris,sunt eu,pot să intru?,îi aud vocea lui Key de partea cealaltă a ușii.

Venise. Cât mă bucur.

—Sigur,spun eu,acesta intrând.

—Ei bine,cum a fost prima ta zi la liceul de aici?,mă întrebă așezându-se pe pat.

—Bună,cred...De fapt nu a fost deloc bună,toți colegii sunt foarte îngâmfați,se prefac de parcă nu-s acolo când îi salut și ora de arte marțiale a fost un adevărat dezastru!,spun luând o gură mare de aer.

—Aha,înțeleg,spuse el. E adevărat că sunt ceva mai reci cu tine, dar nu te descuraja. Nu uita că cei de aici nu știu ce e aia prietenie. E un oraș ciudat,retras și rece.

—Știu,dar nu mă gândeam că...în fine,să știi că mă bucur că ai venit la mine,chiar dacă mai sunt si temele și ...

—Oh,nu,noi nu avem așa ceva.

—Nu? Norocosule.

Acesta zâmbi.

—Ai ochiul umflat?,spuse dupà ceva timp.

—Da,din cauza că nu m-am ferit sau ripostat când ăla de la arte marțiale a venit cu piciorul în fața mea.

—Ar trebui niște gheață.

Of,cum poate fi considerat un criminal,când el e atât de atent și grijuliu?

—Nu,e în regulă. Însà  am nevoie de ajutorul tău. Vreau sà mă înveți să mă bat. Adică să mă apăr. În fine,ai înțeles tu!,spun văzâd că începea să chicotească datorită modului meu de exprimare sau a modului de a percepe anumite lucruri.

—De ce te-aș învăța asta? Eu te plac așa cum ești,firavă și neîndemânatică!

—Da,dar chestia asta cu auto-apărarea îmi poate salva viața!

—Of,spuse bătându-mă cu mâna pe creștetul capului, dar sunt eu aici ca să te protejez. Nu vei păți nimic cât timp ești cu mine.

Cum poate să zică toate acele cuvinte fără pic de emoție în glas?! Poate așa sunt bărbații.

—Dar o să pic!

—Asta poate fi o problemă,spuse el.

—Exact! ,afirm eu.

Stătu un pic pe gânduri,apoi spuse:

—În regulă,o să te învăț câte ceva. Dar vreau să-mi promiți că vei rămâne aceași persoană drăguță și firavă,în regulă?

La ce se referă? Înțeleg că nu vrea să mă schimb,dar pune destul de mult accent pe asta.

—În regulă,spun eu.