Key.

9. Weekendul perfect.

Sâmbătă dimineațã. Ce perfect.

Îmi deschisesem ochii, observând că dormeam jumătate pe podea și jumătate pe pat.

Și Key la fel.

Începusem sã râd fără oprire la ce poziție avea Key.

Acesta își ridică capul,cãci îl trezisem din cauza râsului meu isteric.

—Ce e?

Încercasem să-i spun,însă hohotele nu mă lãsau în pace.

Și imaginile de ieri seară minse derulau în minte,râsul meu accentuându-se rămânâd fără aer.

Brusc mă oprisem. Luasem o gură mare de aer și-mi masasem puțin obrajii care mă dureau din cauza râsului.

Key zâmbi,așezându-se lângă mine ,pe podea.

—Mi-a plăcut modul tău de a mă trezi. Îmi place sã te aud veselă.

—Tu glumești? Aseară a fost cea mai bună zi din viața mea! Nici cu prietenele mele din fostul oraș nu mã distram așa bine!,spun eu.

—Păi,ce-a fost a fost. Camera asta în schimb,nu arată prea bine.

Aruncasem o privire prin imprejurimi. Avea dreptate.

Atunci am simțit cum o pernă mi-a venit în față.

Prinsesem perna,nãpustindu-mã asupra lui Key. Asta aș putea s-o nunesc o parte a doua a petrecerii de aseară.

Dându-mi seama că nu mai aveam cu ce să arunc în Key,iar toate pernele se aflau în jurul lui,mă îndepărtasem,auzindu-se doar hohotele noastre.

Pernele au început să zboare prin cameră,amândoi fiind roșii în obraji de la cât am râs.

Brusc,ușa de la dormitor se deschise,intrând uchiul meu.

—Ce-i cu toată gălăgia asta?

—Ne pare rău,spuse Key.

Eu încercam să par serioasă și sã nu râd.

—Ei bine,merg să pregătesc micul dejun,spuse unchiul părãsind camera,arunci,eu și Key izbucnind în râs.

—Oh,n-aș fi crezut c-o sã mã simt așa bine. Tot ceea ce faci tu mă înveselește. Mulțumesc.

Cum poate ca dintr-o stare hilară să fie atât de sentimental?!

—Habar n-am ce fac. Sunt doar lucruri obișnuite pe care le fac mereu,spun ștergându-mi lacrimile provocate de la râs.

—Exact. Asta ești tu. Ești minunată. Nu vreau să te schimbi niciodată. Nu vreau să te pierd niciodată.

—Ce tot spui acolo? Cum sã mã pierzi? Știi,te apeciez că poți deveni serios și-n astfel de momente. Pentru mine e imposibil!

Acesta zâmbi,ridicându-se.

—Ar trebui să facem curat,spuse el.

—Așa e,spun ridicându-mă și eu de pe podea.