19. Luxemburg?

39 8 0
                                    

—Iris!,îi aud vocea unchiului meu,eu deschizându-mi ochii.

—Ce e,unchiule?,îl întreb somnoroasă,căci era miezul nopții.

—Cum naiba te-ai accidentat?! Și de ce Key doarme pe scaunlele de pe hol?

Staai,Key dormea pe hol? Adică el era aici? Cât de drăguuț!

—E o poveste lungă...

—Iris,vreau să știu un lucru. Key ți-a făcut asta?

—Ce?! Nu!,mă revolt eu.

—Deci e adevărat, murmură unchiul.

De ce mereu trebuie să dea vina pe Key? El nu a făcut nimic!

—Ce e adevărat, unchiule?! Ce?!,țip eu.

—Nu ridica tonul,Iris! Imediat ce vei fi externată,te duci în Luxemburg să-ți termini liceul.

—Ce?! Ce naiba ai?! Ți-am spus,Key nu a făcut nimic! A fost Ashely!

—Care Ashely ,Iris?! Care?!

—Tu...n-ai auzit? Poliția.. O caută...a sărit pe geam..

—Doamne ferește! Iris,revino-ți! A fost o greșeală să te aduc aici. Dar te voi scoate din infernul ăsta.

Infern? S-o creadă el. Îmi smulsesem perfuziile,ridicându-mă puțin amețită din pat.

—Ce naiba faci?! Treci înapoi!,țipă unchiul.

Luând o gură mare de aer,deschisesem ușa sălii,unde Într-adevăr Key dormea pe scaune. Voiam să-l trezesc,să-i explice unchiului meu. Dar ,n-am putut,căci dormea mult prea drăguț,iar unchiul mă trăsese înăuntru,punându-mă pe pat.

—Fii atentă,Iris. Nu faci ce vreu tu. Vei face ca mine fie că-ți convine fie că nu,ÎNȚELES?!,țipă unchiul la mine.

Pentru prima oară puteam vedea furia din ochii lui. Chiar întrecusem măsura. Dar eu vreau să se facă dreptate.

Key.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum