Key.

23. Aminitiri ale trecutului.

Abia azi am fost externată. Nici măcar n-am putut asista la înmormântarea lui Key.

—Sãptămâna viitoare ne mutăm în Luxemburg ,pânã atunci vreau sã mã asigur cã ești în regulă,spuse unchiul meu.

—Unchiule,vreau să merg la mormântul lui Key.

—Ești sigură?

—Da,rãspund hotărât.

Știam c-o să plâng de mama focului. Chiar dacã știu cã am supraviețuit,habar n-am cine ne-a gãsit,însã nu-mi pasă de asta acum. Tot ce vreau e ca în seara aia,ăla sã nu fi fost cadavrul lui Key.

*

Ajunsesem la mormântul lui. Key Cooper.

Îi pusesem trandafirul de un roșu țipător le mormânt,începând să plâng.

Unchiul mã luă în brațe,însă nu de îmbrățișarea lui aveam eu nevoie. Ci de a lui Key.

—Sunteți siguri că e Key? ,spun printre lacrimi.

—Da,Iris.

Plânsul mi se accentuă.

—Cum ne-ați gãsit? ,întreb suspinând.

—Ah ,Iris ,nu te mai gândi! Oricum,s-a lãsat frig ,hai acasă.

Îmi ștersesem lacrimile cu podul palmei,apoi îl urmasem pe Carol.

—Știi ,Iris...cât despre transferul tãu,nu-l anulasem. Mă gândeam că poate te vei răzgândi. Dar...chiar dacã s-a-ntâmplat un asemenea eveniment...trebuie să te gândești la tine. Lui Key nu i-ar plăcea să te vadă așa.

Încuviințasem. Acum o pot înțelege atât de bine pe Ashely.

—Unchiule..pe Ashely ați prins-o?

—Care Ashely?

Ceva nu era în regulă. De încã sunt în viață,Ashely și Aron ar fi trebuit să se fi aflat în același loc,semn că unchiul la scurt timp după ce eu eram îngropatã ar fi ajuns acolo. Cum nu i-a vãzut? Sau..de ce nu mi-a spus cum m-a găsit?

—Nu mai contează,spun eu.

Brusc ,îmi amintisem de Dilaurents. I se găsise cadavrul? Sau ce era cu toate dosarele alea din living în acea zi?

—Unchiule,Dilaurents a fost gãsit?

—Aparent ,ai aflat nu? A fost ucis în pădure. Îi găsisem cadavrul câteva zile mai târziu.

—Și ce era cu toate dosarele alea din acea zi?

—Dosarele...tuturor criminalilor din Devon,Iris. Oricum ,îmi displace să vorbesc despre asta.

Dar dosarele alea nu trebuiau sã stea la primar? De ce stau la directorul unui liceu?

*
Stàteam întinsă pe pat,gândindu-mã.

°De ce unchiul nu mi-a spus cum m-a găsit?

°De ce dosarele ãlea stau la noi și nu la primar?

°De ce unchiul n-a anulat imediat tranferul meu la Luxemburg?

Ceva îmi ascunde. Am o vagă presimțire că el ar fi cerut să...fie ucis Key. Poate nu-i așa,dar...

Coborâsem la parter,unde unchiul stătea pe canapea citind.

—Unchiule,cine e primar aici?

—Hm? Ah ,eu.

—Tu?!,spun surprinsă.

—Da. Cum crezi cã am construit liceul?

—Și înainte de tine cine a fost?

—Tatăl tău.

Tata?! Acum o teorie mi se forma-n minte. Faptul că accidentul ăla n-a fost un accident.

Poate...unchiul meu a vrut sã scape de tata,ca el sã fie primar aici. Să poată deschide liceul ăla.

*Flashback*

Stăteam mâncand o prăjitură pe canapea,în timp ce unchiul Carol vorbea ceva aprins cu tata.

—Va fi un profit excelent!

—Carol,nu pot pune în pericol viața celor de acolo. Oricum,luna viitoare vreau să ne mutăm toți 3 în Devon. Ar fi periculos nu numai pentru Iris,ci pentru toți.

—Gândește-te. Dacă-i învățăm pe criminali sã trăiască pașnic...n-ar mai fi granițele alea idioate!

—Carol,e periculos! Oprește-te cu toată prostia asta!,interveni mama.

—Să vă ia naiba!,țipã Carol ieșind furios pe ușă.

*End Flashback*