O altă amintire🖤🌸

Capitolul 4

Mă trezesc pe la 7:48 dimineața, de la strigătele din living dintre mama și tata, oamenii ăștia chiar nu au stima pentru copilul deștept din familie pe care îl cam doare capul și moare de somn, așa că mă întorc pe partea cealaltă si îmi pun o pernă peste cap însă cum spuneam oamenii ăștia au un timbru vocal de te sperii, așa că mă decid să mă scol și să cobor pentru a vedea ce se întâmplă.

Cobor scările și îl văd pe fratele meu Kevin stand cu capul între palme și încercând să se prefacă că se simte rău doar ca să nu plece azi cu mama la cumpărături... pe mama care striga la tata si tata care ridică vocea la mama, doar că văzând că am apărut acolo nu chiar fericită s-au potolit. Brusc se aude soneria și toate privirile întoarse către mine, așa că întreb:
-Sa întâmplat ceva?
-Păi cred că a venit coletul. Spune mama.
Stop! De unde știu ei de colet?
- Care colet? Întreb eu facându-mă că nu înțeleg situația.
-Cel de care se povestește în scrisoare. Zise Kevin.
Nu pot să cred că această ființă a intrat și mi-a umblat în lucruri
-Tu de unde știi mă rog ? Spun eu pe ton cam enervată
-Păi, aseară am auzit când ai ajuns acasă și pentru că nu aveam somn am vrut să văd cum te simți, dar tu deja ai adormit și am văzut scrisoarea pe masă așa că am citit-o.
Auzind că a fost la mine in cameră m-am enervat și el a văzut asta așa că încercând să amelioreze situația se uită la mama, care îmi spune
- Dragă, coletul așteaptă!
-Ahh, și va spus?
- Desigur! De ce să nu ne spună? Ascunzi ceva Madelaine? Zise tata.
O nu, doar nu suspiciunile tatei...
-Nu, doar că nu poate da buzna mereu la mine in cameră în timp ce eu nu știu, am și eu intimidarea mea, așa că respectațio va rog, am deja 18 ani, Acomodați-vă va rog mult.
Deci da, îl omor de îndată ce am posibilitatea pe Kevin, până atunci plec la ușă și nu văd pe nimeni decât un colet jos. Îl iau și plec fără să spun nimic in cameră în timp ce Kevin încerca să sară peste morala de mama, despre viața mea personală.

În fine, am ajuns în cameră care mirosea a alcool din nu știu care cauză, dar oricum o voi aerisi mai târziu, așa că mă pun la masa de lucru si incep sa desfac coletul, în el găsind un plic negru, și o cutie mica, dar nici de cum de o carte. Așa că desfac dinou plicul negru în care se afla o foaie roșie pe care scria ,,"Și dacă n-ar fi luna probabil soarele n-ar fi iubit vreodată 🖤" sau dacă n-ar fi existat pur și simplu luna, soarele era pierdut, era fără existență, poate doar gândul că luna e aproape de el, că o poate vedea, îi poate vorbi îl face să iubească,,

Ce vrea să spună prin asta și cine e cel ce-mi trimite toate astea? De ce? Însă când deschis cutia găsesc un colier cu o lună neagră dar foarte frumoasă, lîngă colier era un bilet pe care scria : " Vreau sa porți acest colier ca să te pot simți mai aproapele". Nu înțeleg de ce eu? Cine? Și de ce? Dar nu am de gând să port acel colier doar ca să pot să-i dau cuiva șanse false. Așa că poate aștepta. Iau repede cutia și o aruncă la coș iar plicul, scrisoarea și colierul le pus pe noptieră pentru că vroiam mai târziu să analizez mesajul.

Sună Violet...
-Hey Violet!
-Hey!
-Ce faci?
-Păi vreau să ne vedem, doresc să vorbim puțin.
-Okay, ne vedem peste jumătate de oră în parcul de lângă școală.
-Okay,pa.
Deci cred că ceva sa întâmplat dacă Violet vrea să vorbim deobicei își rezolvă singură problemele, doar ca noi fiind prietene de la 2 ani știu că ceva se întîmplă dacă vrea să vorbim, așa că plec să mă schimb, nu vreau să întârzii.

Hey guys, despre ce credeți că vrea să vorbească Violet cu Madeleine? Aștept păreri în comentarii.💕
Cu dragoste - Crystal ❤️