Era de mână cu Milen, credeam că au terminato, oare Nick e la curent?
În fine, m-am dus repede la Shawn și l-am luat în brațe însă era rece, rece în ambele sensuri. El mă dat la o parte lovindu-mă.
-Wtf? De ce?
-Am zis STOP! Încetează, nu suntem nimic, nu ne cunoaștem, pa proasto.
Atunci Milen se uita la mine cu dispreț, am rămas jos uitandu-mă cum pleacă fericiți. Nu pot crede , de ce?
Atunci fetele se apropie de mine și ma ridică
-Hey, te simți ok?
-De ce se comportă așa?
-Capul sus, azi mergem în altă parte decât acasă.
Atunci Crystal le scrie un mesaj la băieți " Urgență, plecăm la mall"
Nu prea am înțeles, pentru că eu vroiam doar sa plec acasă sa plâng.
- Madeleine!
-Da?
-Știi unde plecăm azi?
-Acasă?
-Raspuns greșit!
-Atunci?
-Plecăm sa te schimbăm, într-atât încât Shawn să își dea seama ce a pierdut.
Atunci am urcat în mașina lui Cristian, care stătea lângă cea a lui Shawn.
În fine, în maximum 30 de minute am ajuns.
Peste cam 2 ore am ieșit si ne îndreptăm spre un restaurant...am ieșit de acolo schimbată.
Aveam părul sur și eram îmbrăcată într-o salopetă neagră cu o bluză verde închis.(Nu renunțasem la hainele întunecate)
Iar în mâini mai aveam câteva pachete.
Când am ajuns la un restaurant am decis sa comand o bere, nu cred că era să fie cine știe ce dacă beau o bere așa că...
Îmi pare bine să spun că de la o bere am ajuns la 3. Dar oricum eram încă trează, oarecum...
Am ajuns acasă noaptea la ora 22:30 pentru că berea era bună și mâncarea la fel, pe lângă compania mea.
Așa că ajunsă acasă m-am culcat instantaneu.
A doua zi m-am trezit la cam 6:40 și era târziu, însă azi prima oră nu o facem pentru că profesoara era bolnavă. Când mi-am luat telefonul în mână văd 3 mesaje de la Violet.
"hey, cum ai ajuns?"
"Te simți bine?"
" Când te trezești, sună-mă"
Atunci am luat telefonul si am sunat-o -Hey Madeleine!
-Bună.
-Te simți rău?
-Mă cam doare capul și nu-mi cam amintesc nimic.
-O, nu.
-De ce? Ce am făcut?
-Pai în mare parte ai flirtat cu un băiat frumușel de la noi din universitate.
-Opa! Nu.
-Linistestete, nu ai făcut nimic neobișnuit doar ai vorbit cu el. Mai mult nu știu nimic, pentru că el te-a petrecut acasă.
-Cine e?
- Harry Styles!
-Omg!Acel Harry? Omg
- Yes, ții minte că visai sa fii cu el în a 7?
-O, da!
- Pai atunci hai mișcăte, avem de învățat!
-Oh, da....mersi
Deci nu pot să cred că chiar am vorbit cu Harry, adică mereu l-am descris ca fiind PERFECT. E frumos, deștept, e ahhh😍, în fine lăsând asta la o parte trebuie să plec la școală...
După 20 de minute eram gata așa că am sărit peste micul dejun și am fugit spre Universitate... Deci nu pot crede, pentru că am întârziat 5 minute nu am putut intra la prima lecție, și vad ca nu doar eu....pe hol era și Shawn.
Am rămas cu el pe hol. Încercam să evit de al privi, îl urăsc atât de mult pentru tot, cine dracu crede că sunt eu să-și bată joc de mine. As fi vrut atât de mult sa îl iau la pumni în acele momente, însă știu că nu am puterea asta. După ceva timp i-am auzit vocea.
-Hey Madeleine!
-Tu încă ai tupeu să vorbești cu mine?
-De ce nu as avea? Doar ești iubita mea.
-Pardon? Ai greșit destinația, eu nu sunt Milen
- Nu, tu ești iubita mea, fată pe care o iubesc Madeleine!
- Fără de astea, te rog!
Atunci ma strâns de braț însă eu m-am opus și am încercat să îmi scot brațul meu din mâna lui, dar cum spuneam era prea puternic pentru mine. Până când a încercat să mă sărute atunci îi trag un pumn în față de i-am învinețit obrazul, așa merită, chiar dacă îmi părea rău de fața lui perfectă, însă oricum chiar nu m-am așteptat la așa putere din partea mea. Atunci îi văd pe toți chiar și Harry care stătea și se uita la mine surâzând. M-am roșit însă mi-am ațintit privirea la Shawn care se uita la mine cu dispreț, îmi lăsase brațul în pace. Atunci m-am îndreptat către fete care se uitau mirate la mine, pentru că era prima dată când dădeam în cineva...
Am plecat la lecții care au trecut foarte repede, însă Shawn nu venise la nici una din ele, în fine când eram pe hol și vroiam să plec mă oprește cineva care venea spre mine. Era Harry, care îmi zâmbea.
-Hey!
-Hey, zic eu puțin derutată.
-Ce faci? Te doare pumnul? Zise el schițând un zâmbet, astfel apărând gropițele lui din obraz.
-E okay, o merita.
- De ce?
Însă nu am reușit să-i spun motivul, pentru că îl aud pe domnul director.
- Madeleine!
-Da?
-Poți te rog să te apropii?
-Deisigur! Sa întâmplat ceva?
- Aveți ceva probleme cu Shawn Mendes?
Ah, pai cum sa nu se plângă băiatul cel nou directorului!
-Poate, dar sunt lucruri personale!
-Pai aceste lucruri personale le puteți rezolva fără violență!
-Mă scuzați!
-Daca se mai repetă va fi nevoie să te dăm afară, oricât de bine înveți!
-Mulțumesc, și scuzați de deranj, însă când dau să plec mă lovesc de un corp cunoscut, Shawn.
-Uitete pe unde mergi!
-Mai pot lovi dacă vrei!
-Mai țineți lauda asta pentru tine, pentru că de azi îți voi face viața un calvar, Tamlynson.
(Da, Tamlynson e numele meu de familie)
Deci nu am idee ce e cu faza asta însă mai vreau să-i dau pumn când mă oprește cineva...
CITEȘTI
O altă amintire🖤🌸
Teen FictionCartea dată e scrisă de o începătoare, adică eu...e povestea unei fete simple dar care e prinsă în sentimente, amintiri, și trăiri emoționale, în fine sper să va placă, lectură plăcută...❤️ (Va rog să mă scuzați pentru greșelile gramaticale)