„ ― Ești întotdeauna atât de enervant? îl întreb încercând să par serioasă.
― Nu chiar, ești tu mai specială și de-aia mă comport așa cu tine, spune pe același ton enervant și îmi zâmbește.
― Specială? În ce sens? insist eu.
―...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
2. Frații sunt cei mai enervanți, imediat după Elijah
Nu o să înțeleg niciodată scopul acestor petreceri de liceu. Ne ajută cu ceva în viață? Ne fac să devenim niște persoane mai diferite? Ei bine, nu cred, dar totuși, eu n-am mai fost invitată la o petrecere până acum. Cel puțin nu la o astfel de petrecere.
Mă îndrept spre casă mulțumită de ziua aceasta. A fost mai bine decât mă așteptam. Nici nu mă gândeam că o să îmi pot face o prietenă, dar aparent am reușit și, compania lui Meredith chiar e ceva bun.
Când intru în casă încerc să nu trântesc ușa pentru ca mama să nu mă audă, însă eșuez lamentabil.
― Bună dragă, mă întâmpină ea.
― Hei, spun scurt și îmi așez rucsacul pe dulăpiorul de la intrare.
― Cum a fost? Vreau detalii! Chițăie entuziasmată.
Îmi dau ochii peste cap și schițez un zâmbet. Îmi place să vorbesc cu mama. Simt că mă descarc și pot spune cu mâna pe inimă că știe al naibii de bine să mă sfătuiască.
Intru în bucătărie și mă așez pe scaun iar mama se ține după mine. Îmi împreunez degetele și îmi sprijin capul în ele după care îmi dreg glasul.
― A fost mai bine decât mă așteptam, îi zic iar ea mă ascultă atentă. Am cunoscut o fată, Meredith. E foarte de treabă.
― Dumezeule! exclamă mai mult uimită. Asta e minunat Asha, mă prinde de mână și mă mângâie cu degetul mare.
― Totuși, am început ziua ciocnindu-mă de tipul ăsta Elijah. E atât de nesimțit! mă văicăresc eu.
― Uau! Trebuie să-mi spui mai multe despre el! bate din palme precum un copil. E drăguț?
― Mamă! mă răstesc eu. Ei bine, poate puțin. E înalt și are ochii albastri. Oh și să nu uit de tatuajele alea scârbroase, scurtez eu descrierea.
― Ai grijă să nu te audă tatăl tău. Știi cât de mult îi plac tatuajele, chicotește ea iar eu o imit. Ei bine, pare un băiat drăguț.
― Tot un neandertal rămâne. Să fi auzit ce fel mi-a vorbit când tot el a dat peste mine, mă revolt eu, iar după se uita urât încontinuu.
― Nu cred că are ceva personal cu tine. Ține minte, nu judeca o carte după copertă!
― Da, da. Oh, era să uit! Sâmbătă are loc o petrecere și eu am fost invitată, spun pe un ton vesel.
Într-un fel mă bucur deși nu cred că o să mă duc, dar pentru mine este o realizare și acea mică hârtie.
― Nu-mi spune că mergi la petrecerea Noellei, mă întrerupe vocea fratelui meu care stă sprijinit în cadrul ușii.
