14. Uita vorbesc nu eu nu
Mă întorc la timp în clasă. La ora de biologie. Astăzi avea să se aleagă partenerii pentru anul acesta. Mă bucur că Elijah nu este în clasa asta. Astfel șansele să pic cu el sunt nule. Intru în clasă și analizez atent încăperea. Pereții sunt albi imaculați și se potrivesc de minune cu podeaua de mozaic albastru. Recunosc că panourile cu animale disecate, scheletele puse de-a-lungul clasei și chiar cadavrele de pești îmbibați în formol, fac atmosfera mai terifiantă. La Andrews nu aveam așa ceva. Nu aveam nici măcar un laborator de biologie darămite materiale de genul.
În timp ce restul elevilor intră în sală eu îmi croiesc drum către Meredith. E de prisos, mai ales pemtru că profesoara ne va muta, dar nu am unde altundeva să mă duc momentan.
— Hei, spune Meredith zâmbitoare.
Mă așez lângă ea și îmi trântesc rucsacul pe masă.
— Hei, îi răspund. Ce faci?
— Bine, tu?
Îmi zâmbește.
— Bine.
Îmi întorc privirea către femeia brunetă care intră pe ușă mergând țanțoș, ea ar trebui să fie domnișoara Mark. Este înaltă și foarte suplă. Rujul roșu de pe buze se potrivește de minune cu părul și culoarea pielii sale măslinii.
— Bună dimineața elevi! Iertați-mă pentru absențele de săptămânile trecute, se explică ea. Vocea îi e liniștitoare și caldă.
Poate pentru ceilalți întâlnirea cu profesorii de după vacanță nu reprezintă o noutate, însă pentru mine este categoric ceva nou și diferit. La Andrews profesorii erau mult mai duri și nepăsători.
— Îmi pare rău să vă iau din scurt așa, dar astăzi vă voi distribui partenerii pentru următoarele ore de biologie.
Privesc prin clasă și analizez fețele celorlalți. Nu par atât de fericiți, mai puțin Noelle care zâmbește într-un fel enervant și arogant.
Profesoara începe să enumere câteva nume. Meredith pare a fi cea mai mulțumită, mai ales pentru că a picat cu Alexander.— Brown cu Kowalski.
Îmi întorc capul și caut cu privirea persoana cu numele respectiv. Observ un tip înalt și blond care stă în picioare și îmi face cu mâna. Mijesc ochii și realizez că tipul este Ethan, băiatul cu care m-am cunoscut pe hol săptămâna trecută.
Mă ridic și merg direct către viitorul meu coleg de bancă. Îmi zâmbește șarmant și îmi trage scaunul cât să mă așez.
— Bună, îmi spune el.
— Bună, îi răspund mai mult șoptind și mă așez.
Îmi pun cărțile pe masă și mă așez mai comod în scaun. Ethan îmi zâmbește ludic și face la fel cu cărțile sale.
CITEȘTI
Asha: O altfel de poveste
Teen Fiction„ ― Ești întotdeauna atât de enervant? îl întreb încercând să par serioasă. ― Nu chiar, ești tu mai specială și de-aia mă comport așa cu tine, spune pe același ton enervant și îmi zâmbește. ― Specială? În ce sens? insist eu. ―...