„ ― Ești întotdeauna atât de enervant? îl întreb încercând să par serioasă.
― Nu chiar, ești tu mai specială și de-aia mă comport așa cu tine, spune pe același ton enervant și îmi zâmbește.
― Specială? În ce sens? insist eu.
―...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
18.Ce poveste interesantă, Elijah
Mă ridic și imediat de cum ajung în fața ușii, îmi lipesc urechea de lemnul rece. Muzica nu sr mai aude deloc, câteva discuții și vorbe în vânt îmbracă atmosfera mult mai liniștită acum.
Ca de obicei, curiozitatea mă împinge să deschid ușa și să cobor acolo. Nici nu cred că mai sunt atât de beată, sper.
Cu mâna tremurândă deschid ușa și ies pe hol. E liniște. Apuc bara de lângă scări și încep să cobor treptele una câte una. Când ajung în living observ că toată lumea a dispărut. Nici urmă de adolescenți beți, dansatori ciudați sau fete semi-dezbrăcate. Doar pahare de carton împrăștiate peste tot pe covor. Oh nu, Tristan și Meredith!
Mă agit prin cameră și îmi pun mâinile în cap îngrijorată. Telefonul! Îmi duc mâna la buzunar dar... nu, nu, nu! A rămas la Meredith! Nu se poate!
— Asha! o voce groasă mă întâmpină din spatele meu.
Mă întorc sfioasă și dau nas în nas cu un Elijah țâfnos care își încrucișează brațele la piept.
Nu pot totuși să nu observ cât de bine arată așa nervos.
Ce naiba? Mintea mea începe să delireze și mai mult din cauza băuturii.
— Eu... am observat că nu se mai aude muzica și voiam să văd ce s-a întâmplat. Unde au disparut toți?
— Vecinii au chemat poliția și au depus plângere. Am reușit să îi dau afară pe toți și am scăpat doar cu un avertisment, îmi explică el lejer băgându-și mâinile în buzunare. Nu pare prea agitat, probabil nu e prima dată când are de-a face cu poliția.
— Oh. Eu nu știu ce să fac. Telefonul meu e la Meredith și nu pot ajunge acasă, îi spun mai mult speriată.
Chiar vreau acasă. Urăsc când sunt pusă în astfel de situații. Aproape că simt cum inima începe să bată din ce în ce mai tare, durerea de cap se amplifică și amețeala devine și mai accentuată.
— Liniștește-te, poți sta aici până dai de ai tăi, spune el și se apropie de mine.
Mama o să mă omoare, tata o să mă omoare și mai tare. Ce o să creadă despre mine? Nu îmi vine să cred că am putut face una ca asta!
— Vino cu mine, mă trezește Elijah din cercul meu vicios de întrebări.
Mă conformez și merg timidă în urma sa către bucătărie. Să îl întreb dacă mă poate duce cu mașina? Nu am cum, a băut. Dumnezeule, ce o să mă fac? E atât de intransigent omul ăsta. Pur și simplu vreau să mă lase odată în pace. Toate astea s-au întâmplat numai din vina mea. Oh, pe cine păcălesc? Eu sunt cea care a băut până nu a mai putut.
