„ ― Ești întotdeauna atât de enervant? îl întreb încercând să par serioasă.
― Nu chiar, ești tu mai specială și de-aia mă comport așa cu tine, spune pe același ton enervant și îmi zâmbește.
― Specială? În ce sens? insist eu.
―...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
28.Te iert
Roșcata se sprijină de geamul mașinii, probabil confuză, probabil încă rănită. Nu o puteam lăsa acolo, așa. Elijah e și mai confuz. Mă bucur totuși că, deși nu știe ce se întâmplă, tot continuă să o ajute... să mă ajute.
― Îmi poți spune ce se întâmplă, te rog? vocea tremurândă a Amandei răsună din spate.
Mă întorc zâmbind către ea.
― Și eu aș vrea să știu unde dracu' mergem, continuă Elijah puțin iritat, dar încă confuz.
― Mergem la tine, spun eu.
Se uită la mine mirat și strâmbă din nas. Îi fac semn către Amanda, mimând pe buze ,,îți explic eu mai tarziu". Își dă ochii peste cap și întoarce de volan. Trebuie să am grijă cumva de ea, nu o pot lăsa în halul ăla. Sângerează și e toată vânătă. Să nu mai spun de hainele ei rupte.
Elijah își dă ochii peste cap și mimează un ,,îmi rămâi datoare" , după care scoate limba jucăuș.
Încerc să-mi abțin un zâmbet și mă întorc din nou spre Amanda. Frate, e atât de abătută. Știu cum e să îți iei bătaie, însă nu m-ar mira ca Amanda să fi făcut cine știe ce prostie. Nu o pot duce la mine. Nu știu dacă părinții mei sunt acasă și nu pot risca, plus că, Elijah stă singur așa că...
― Sper că nu o să mă omorâți sau ceva, spune roșcata puțin ironică.
Râd.
― Nu Amanda, nu te omorâm.
***
Elijah parchează în fața casei sale și oftează, după care se dă jos. Sper că directorul n-o va suna pe mama sau ceva. O oră nu va omorî pe nimeni. Mă dau jos din mașină și-i deschid Amandei portiera după care îi fac semn să mă urmeze.
― N-ar trebui să intru în casa lui, nici măcar nu-l cunosc, se văicărește fata.
― Oh, Elijah - Amanda, Amanda - Elijah. Elijah, iubitul meu, Amanda... o fostă colegă, le explic eu, iar chipurile lor par mult mai luminate acum.
Elijah pare că roșește la auzul acelui cuvânt specific. Nici eu nu sunt mai presus; deja simt cum obrajii mi se înfierbântă tot mai tare. Nici măcar nu mi-am dat seama că am spus asta, dar aș spune-o mai des...
Elijah deschide în sfârșit ușa și ne face loc înăuntru. Amanda se târăște în spatele meu și o aud oftând. Știu că e încă debusolată. Situația e foarte ciudata, dar vreau doar să o ajut. Dacă n-aș ști cât de oribil e să treci prin așa ceva probabil nu aș mai fi aici, dar pentru că știu, n-am cum să o las să plece așa, de una singură. Plus că - cel mai probabil - va începe ploaia în scurt timp.
