Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

11.

E destul de mare locul ăsta. Dar ii voi găsi... Sau poate mă găsesc ei de mine. Oricum ma astept sa vina Bufnița sau pitica aia. Oricum trebuie sa il apere pe Iepure, e liderul lor.
Am inspectat toata zona. Nimic. Poate au fugit. Dar eu nu renunț pana nu ii găsesc. In capatul holului am găsit o camera. Aici trebuie sa fie. Am dat cu piciorul in usa atat de tare incat a cazut. E gol. O sa se întoarcă ei... Urc la parter. La intrare erau trei ghouli. Cum ma așteptam, Bufnita, fata aceea si Iepurele. Dupa 5 ani de zile, sunt in sfârșit fata in fata cu ei.
Iepurele: Ce Dumnezeu e aici?
Bufnița: Am un sentiment prost... Au venit dupa noi...
Iepurele: Nu ai treabă, nu ne face față.
Eu: Asta s-o crezi tu *ieșind din umbra*
Bufnița: Cine naiba esti si tu?
Eu: Cine eu? *Incep sa rad* Akashima Yuzuru, sfârșitul vostru.
Iepurele: *incepe sa rada* Ce face? *Continua să râdă* Ma faci sa rad puștoaico! O sa te mancam la cina!
Eu: Îți amintesc că vorbești cu cea care a cam creat un macel pe aici. Singura. *Incep sa numar pe degete* *unul, inca doi, si cei doi de la sunsol, corect, sunt cinci* Toti cinci sunt morti. Rândul vostru, cine e primul?
Pitica: E puternica... Ayato-sama, hai sa fugim, ne va apara Takizawa-san.
Ayato: Ce folos? Va veni dupa noi.
Pitica: Vino!
Ayato: Nu mi-e frica de ea.
Eu: Ar trebui sa iti fie.
Bufnita: Nu crezi ca ai gura cam mare? *Fugind spre mine*
A vrut sa ma atace, dar i-am respins loviturile. Ăsta chiar crede ca ma poate ucide? Nu ma las eu asa usor. In timp ce ne luptam i-am văzut pe Iepure si prietena lui fugind. Se indreptau spre scarile care duc la etaj. Ma duc dupa ei cand termin cu ăsta. E destul de puternic. E timpul sa imi scot kagunele.
Bufnița: E... Ghoul?
Eu: Greșești! Sunt un Quinx! *Alerg spre el si îl atac cu ajutorul kagunelor*
S-a ferit. E bun. Trebuie sa imi păstrez calmul. Imi scot katanele si incerc sa il lovesc cu ele. La naiba, imi evita toate loviturile. Vad ca nu se lasa, dar nici eu. M-am pregătit pentru asta mai bine de o luna, nu il pot lasa sa mă învingă. Deja încep să obosesc.

*Din perspectiva Iepurelui*

Eu: Eto?
Hinami: E moarta...
Eu: Vrei sa zici ca aia a făcut asta?
Hinami: Practic da.
Eu: Singura a făcut asta?
Hinami: Nu mai e nimeni pe aici.
Eu: Imposibil... E puternica... Ce naiba? Un copil ne-a ucis toti camarazii? Nu o pot lasa să scape asa usor...
Hinami: Se va ocupa Takizawa-san de ea. Nu il poate invinge pe el... E cel mai puternic.
Eu: Nu fi așa sigura. Orice e posibil. Dar totusi, e atat de ciudat ca o simpla fetiță a făcut asta singura. Sigur mai e cineva pe aici. Nu avea cum...
Hinami: Nu mai simt nicio prezența.
Eu: Tipa aia e dementa... Imi place.
Hinami: Ayato-sama, e doar un om.
Eu: Nu imi pasa ce e, o sa o omor pentru asta.
Hinami: Nu te baga in așa ceva, nu stii de ce e in stare?
Eu: Ce naiba e cu ea? De ce a venit fix la noi? De ce singura?
Hinami: Cine stie...

Am un sentiment rău. Fata asta... E atat de puternică. Și pe langa asta mai e si a dracului de frumoasă. A venit aici singura si a făcut asta? Daca as fi văzut-o pentru prima oară as crede ca e nebuna, dar cred ca stia in ce se baga. Nici nu stiu ce sa mai cred. Takizawa-kun e puternic, dat daca il invinge? Pot spune ca deja sunt mort... Orice ar fi... O sa o protejez pe Hina... Ea e tot ce mai am pe lumea asta. Daca eu mor, macar ea să trăiască. La ce naiba ma tot gândesc? Oricum nu o sa treaca de...
Gandurile mele sunt întrerupte de o voce.
-Inca unul mort. Al dracu ghoul încăpățânat, abia am reușit sa ii iau capul.
Eu: *in șoaptă* Fa liniște, Hina-chan, poate nu ne găsește.
-Iesiti odata. Va simt mirosul.
Stateam intr-un colt și o țineam pe Hina in brate. Speram sa nu ne gaseasca. Trebuie sa recunosc ca ma așteptam la asta. Nu stiu cum a făcut, dar l-a ucis si pe Takizawa... Dintr-o data a apărut in fata noastră.
-Aici erati?
Hinami: Fugi, Ayato-sama!
Eu: Hinami, nu! Esti nebună? O sa te omoare!
Hinami: Stai in spate! Nu te baga!

*Din perspectiva lui Yuzuru*

Eu: Aww, ce dragut, te bagi sa iti salvezi liderul. Ma așteptam la asta. Oricum o sa te omor si pe tine si pe el, deci ce contează ordinea?
Hinami: Asta s-o crezi tu! Nu o sa te las sa te atingi de Ayato-sama nici moarta.
Eu: Si crezi ca o pitica asa ca tine o sa imi reziste?
Hinami: Nu ma subestima! *Fuge spre mine si îmi da un pumn*
Pe asta nu am anticipat-o. Dar e abia inceputul. Nu ma astept de la o copilă ca ea sa imi facă ceva. As putea sa o bat doar cu katanele. Nici nu trebuie sa ma obosesc asa tare. I-am respins urmatoarele lovituri cu katanele mele, apoi am atacat-o pe la spate, taindu-i una din kagune. Intre timp Iepurele facea galagie in spatele meu. Nu e de parca il ascultam. Eram concentrata pe... Hinami, cred ca asa o chema...
Dupa cum ziceam, e slaba. Nu mi-a luat mult si deja e la pamant.
Iepurele: Hinamiiii!
Eu: Nu mai are rost acum *ii tai capul* Game over...
Iepurele: Tu... O sa te omor! *Fuge spre mine, dar ii resping atacul*
Eu: Halal lider... Ai lasat-o sa moara asa!
Iepurele: Acum e vina mea?
Eu: Sa stii ca e.
Iepurele: Jur ca o sa te omor pentru asta. Cum îndrăznești sa vii aici si sa te pui cu noi?
Eu: Omoara-ma! Sa te vad.

Am luptat destul de mult. L-am luat usor. Nu e chiar atat de puternic. Daca m-as strădui puțin mai mult l-aș ucide într-o secunda. Dar nu vreau asta. Imi face plăcere sa ma lupt cu cel care mi-a ucis familia. Devine plictisitor, ar trebui sa încing atmosfera. Imi scot quinque-ul si il lovesc cu el. Cade la pământ, dar se ridica repede si continuă sa lupte. Kagunele alea... Erau atat de interesante, ce mi-ar plăcea sa fac un quinque din ele. Dar din păcate nu in asta consta planul meu... Lupta a continuat. Era destul de puternic. Imi tinea piept, dar stiu ca il pot ucide. Daca as face asta acum unde ar mai fi distractia? El e ultimul ramas, ideea e ca asta sa dureze ceva.
A trecut o ora, inca ne luptam. Nu a obosit inca, eu nici atat. Incep sa ma plictisesc, e momentul sa ii arat cine sunt eu cu adevărat. Scot cel mai puternic quinque si il imping in perete cu ajutorul lui. Cade la pamant. Nu se mai poate ridica. Quinque-ul meu i-a provocat o rana destul de adanca in abdomen. Se regenerează repede. Iau o katana si continui sa il lovesc cu ea. Inca e în viața, chiar daca nu se mai poate misca...
Iepurele: Tu... Ai fi putut sa ma omori de mult daca ai fi vrut... De ce nu ai făcut-o?
Eu: E o întrebare prosteasca. Da, puteam, dar nu asta era ceea ce am vrut?
Iepurele: Ce ai vrut?
Eu: Ce am vrut? Sa simti si tu ceea ce am simțit eu!
Iepurele: Huh?
Eu: Ai uitat deja? Permite-mi sa ma mai prezint o data, de data asta asa cum se cuvine. Eu sunt Akashima Yuzuru. O fata a carei familie si prieteni au fost ucisi acum 5 ani de un grup de ghouli. Stii cine erau acei ghouli? Corect, voi erati, Aogiri! Imi amintesc la perfecție acele clipe pline de disperare. Clipe în care am jurat ca daca voi supraviețui ma voi răzbuna. Si acea zi frumoasa a venit.
Iepurele: Esti idioata! Doar pentru asta? Ca am ucis niste oameni? Gândește-te putin, noi ucidem pentru a trai, noi nu putem manca altceva in afara de oameni. Crezi ca rezolvi ceva cu asta? Crezi ca daca ne omori pe toti se voi întoarce parintii tai sau prietenii tai sa te felicite? Nu, greșești, ei sunt morti, nu se mai întorc! Maturizează-te, Yuzuru! Si gândește si din alte perspective. Ce obtii daca ne omori in afara de satisfacție personală?
Eu: Cel idiot aici esti tu. Omori oameni fara sa te gândești și la consecințe! Tot ce vreau e ca tu sa traiesti în durerea in care eu am trait atâția ani, si atunci vei înțelege ca ceea ce faci tu e greșit. Eu omor ghouli pentru a-i salva pe ceilalți. Pentru ca nu vreau ca cineva sa stie cum e sa fii complet singur.
Iepurele: Frumoase cuvinte, acum omoara-ma, stiu ca asta îți dorești.
Eu: Repet, nu asta e intenția mea.
Iepurele: *se ridica* Asta e treaba ta, misiunea ta, sa omori ghouli, trezeste-te la realitate! *Imi da o palma* acum omoara-ma, oricum nu mai am de ce sa mai traiesc *se aseaza in genunchi*
Eu: Imi pare rau, dar ți-ai făcut-o cu mana ta.
Am spus-o apoi am plecat, lasandu-l acolo singur.