Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

29.

M-am trezit langa el. Razele soarelui ce pătrundeau printre perdele ii mângâiau chipul adormit. M-am așezat peste el si am inceput sa il privesc. Era atat de frumos sub perdeaua aceea de lumina care pătrundea pe geam. Parul sau era ciufulit, moale si matasos. Buzele sale erau atat de cărnoase. Pentru prima oara in viata am simțit nevoia sa il sarut. Voiam mai mult ca niciodată sa ii simt buzele lipite de ale mele, sa ii simt gustul, si nu imi pot explica această dorință. M-am apropiat putin. Nu știam ce sa fac sau ce voi face dar eram extrem de aproape de el. Ii simțeam respiratia calda peste buzele mele. Am lasat o parte din parul meu sa ii cada pe față. Ochii lui s-au deschis brusc, privirile noastre intersectandu-se. Albastrul ce îi înconjura pupila strălucea mai mult ca niciodată. Am stat așa câteva secunde, iar niciunul nu a zis nimic, niciunul nu stia ce sa faca. Nu imi dadeam seama daca e șocat, fericit sau doar confuz. Cand in sfârșit am realizat ce se întâmplă și m-am trezit din visul pe care il traiam cu ochii deschiși, m-am îndepărtat putin de el. Acesta m-a prins de talie si m-a tras peste el. Mă strângea la piept, jucandu-se in parul meu si nespunand absolut nimic. Am stat asa cateva minute apoi am decis sa rup tacerea.
Eu: Neața... Mergem la bucătărie?
Ayato: Sigur.
Eu: Vrei o cafea?
Ayato: Hmm... Hai sa o facem împreună.
Eu: Bine.
Am mers la bucătărie si am inceput sa pregatim o cafea. L-am invatat ce sa faca si l-am lasat sa ma ajute. Nu era atat de greu sa o fi facut singura dar mă bucur de acest moment pentru ca facem din nou ceva distractiv impreuna. Ne-am așezat la masa si am început sa bem cafeaua în liniște. Gustul ei era diferit de data asta. Nu stiu ce se schimbase față de restul cafelelor pe care le-am baut la viața mea, si la cate cafele am baut eu, imi dau seama ca asta chiar e unica. E mai delicioasa, mai dulce.
Eu: Hmm... Eu mai buna ca de obicei.
Ayato: Ai dreptate. Asta e total diferită față de celelalte.
Eu: Cum...? E acelasi zahar, aceeasi cafea ieftina de la supermarket, aceeasi apa de la robinet încălzită la acelasi aragaz de pe timpul preistoricilor.
Ayato: Nu crezi ca e diferita doar pentru ca am făcut-o împreună?
Eu: Cine stie... Dar in cazul asta ar trebui sa facem asta mai des.
Ayato: Inseamna ca voi fi aparatul tau de cafea personal? *rade*
Eu: Aproximativ *rad*
Ayato: Sau ucenicul tau in bucătărie? *Zâmbește*
Eu: Suna prea dragut, nu îmi place *rad*
Ayato: Mai taci, scorpie mica ce ești! *Incepe sa ma gadile*
Eu: De ce faci mereu asta cand imi iese ce vreau eu *rad* Oprește-te! Ma doare burta de la atâta râs.
Ayato: Si ce? *Zâmbește*
Eu: Stii ceva? *Sar pe el și incep să îl gadil si eu* Tu faci ce vrei? Lasa că vezi tu!
Ayato: Bine, gata *rade* am zis gataaa *rade si mai tare* baaai plâng! *Rade cu lacrimi*
Eu: Unde plangi? Eu vad ca razi. *zambesc*
Ayato: Acum opreste-te! *Se uita urat*
Eu: Bine, bine *ii arunc aceeași privire apoi incepem amandoi sa radem*
Ayato: Și... Umm... Ce o sa facem azi? Nu am chef sa stau iar in casa si sa te văd cum câștigi iar și iar la cărți sau sa suport provocările penibile pe care mi le dai.
Eu: Hai să facem ceva distractiv...
Ayato: Hm?
Eu: Pizza!
Ayato: Vrei da dai foc la bucătărie si nu știi cum sa o spui mai frumos?
Eu: Nu, idiotule, vreau pizza si vreau sa o facem împreună!
Ayato: Stii macar sa faci pizza?
Eu: Ce poate fi atat de greu? E o amărâtă de pizza! Haide, te roooog! *Fac acea privire de cățeluș*
Ayato: Bine, bine, te ajut dar nu răspund daca ramai pe străzi dupa ce dai foc la casă si nici nu te iau la mine.
Eu: Bine! *Zambesc* Nu subestima bucatareasa din mine!
Ayato: Bine, dar sa nu zici ca nu te-am avertizat.
Am mai stat putin și ne-am dus la supermarket pentru cumparaturi. Am luat tot ce a fost nevoie. M-am așezat in cărucior si l-am pus pe Ayato sa ma plimbe prin magazin in timp ce căutam ingredientele necesare. Ne-am întors apoi acasa.
Ayato: Asa si acum ce faci? Nu poti sa pui toate astea într-o tigaie si sa le amesteci apoi sa mananci si sa zici ca e pizza.
Eu: Stiu ce trebuie sa fac!
Ayato: Daca zici tu... Dar totusi... Nu înțeleg la ce iti trebuie ciocolata sau zahăr sau frișcă cand faci pizza.
Eu: Aveam nevoie. *Zambesc*
Am luat tubul de frisca și mi-am turnat-o in gura.
Eu: Vezi, imi trebuie!
Ayato: Daa, nu poți trai fara ea.
Eu: Asa e... E iubirea mea!
Ayato: Eram ironic...
Mi-am pus niste frisca in palma si l-am murdărit pe față cu ea.
Eu: Acum vezi? Chiar aveam nevoie *chicotesc*
Ayato nu a mai zis nimic, doar se uita la mine, iar eu radeam de el.
Ayato: Foarte amuzant, acum curăță-ma!
Eu: Tu ai vrut-o!
Am luat frisca de pe fața lui cu degetul, apoi l-am bagat in gura. Am făcut asta până când fata lui era complet curata, apoi am început sa facem pizza. Nici eu, nici Ayato nu am mai făcut asta înainte, dar e distractiv. Într-un fel sau altul am făcut ceva. După o ora si ceva de lucru am pus tava la cuptor si tot ce a rămas de făcut era să așteptăm. In tot timpul asta am inceput sa vorbim despre tot ce ne trecea prin cap. Cand a trecut ceva timp am scos pizza din cuptor și am început sa infulec din ea.
Eu: Mamă ce buna e *cu gura plina* mai ceva ca aia din oraș. Ar trebui sa mai facem pizza din când in cand.
Ayato: Mai taci. *Se uita urat* Imi faci pofta si eu sunt ghoul, nu mananc asa ceva.
Eu: Ghinion *facandu-i in ciuda*
Ayato: Nu mai flutura felia aia un fața mea...
Eu: Bine, bine.
Am terminat de mancat si ne-am dus un camera. La dorința mea, am decis sa ne uitam la un film ca sa mai alungam din plictiseala.