Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

17.

Ayato: Yuzuru-san! Ești bine? Yuzu! La naiba, nu mai plange!
Am simtit cum m-a luat in brate, mangaindu-mi parul.
Ayato: Calmează-te...
Mi-am așezat mainile in jurul lui si l-am strans tare in timp ce plangeam din ce in ce mai tare.
Ayato: Gata, Yuzuru. Nu mai plange.
Am stat așa un timp. La un moment dat m-am oprit. I-am dat drumul lui Ayato.
Eu: Scuze pentru asta.
Ayato: Nu face nimic. Te-ai mai calmat?
Eu: Putin.
Ayato: Bine. Hai sa mergem.
Eu: Unde?
Ayato: Acolo unde ne-am întâlnit. Vreau sa vorbim.
Eu: Bine.
Ne-am întors in locul acela.
Ayato: Ce s-a întâmplat?
Eu: Am vorbit... I-am spus ce aveam de zis. Dar nu m-am gândit ca s-a schimbat atat de tare.
Ayato: Adică?
Eu: Nu părea sa ii pese atat de mult. A plecat lasandu-ma sa plang.
Ayato: Ce i-ai zis?
Eu: I-am explicat tot si într-un final l-am rugat sa se întoarcă... Mi-a zis sa uit de el...
Ayato: Prostuto... Chiar te așteptai sa se întoarcă? Ii e bine acolo. De ce nu te gândești și la el? Gândește-te ca asta e ceea ce isi dorește. Esti egoistă ca ii ceri sa se întoarcă la voi si sa isi lase in urma familia. Pana la urma, cei de acolo sunt totul pentru el. I-au fost alaturi mult timp și il cunosc de ani de zile. Uita-l. Oricât de greu ți-ar fi... Uita de el. Învață sa trăiești fără el.
Eu: Nu pot...
Ayato: Poti. Stiu ca poți. Esti puternica. Si pe deasupra esti tanara. Ai o viata intreaga inainte, nu o irosi gandindu-te la el.
Eu: Dar... El a fost singurul caruia i-a pasat... Singurul care m-a cunoscut cu adevărat, care mi-a fost alaturi...
Ayato: Fii sigura ca mai sunt persoane ca el. Doar ca nu le observi tu. Tu i-ai spus doar lui cum te simteai. Cum te astepti sa mai existe persoane care sa iti fie alaturi daca nu te deschizi in fata lor?
Eu: Nu am încredere in oameni. Doar in el aveam... De aia simteam ca ii pot spune tot.
Ayato: Nu aveai incredere in ei pentru ca nu ai apucat sa te apropii de ei si sa vezi in ei ceea ce vedeai in el.
Eu: Dar numai el parea ca într-adevăr vrea sa se apropie de mine...
Ayato: Iar acum, gandindu-te la el nu ii observi si pe ceilalti care isi doresc asta cu adevărat. Sunt multi care incearca sa se apropie de tine, iar tu nu observi asta pentru ca esti prea atasata de el ca sa te mai gândești si la altceva.
Eu: La naiba ca ai dreptate...
Ayato: Acum vezi de ce trebuie sa il uiti?
Eu: Da...
Ayato: Si... Ce ai de gand sa faci?
Eu: O sa incerc sa renunt la el.
Ayato: Daca ai nevoie vreodată de ceva... Sunt aici!
Eu: Mersi... Ayato-kun...
Ayato: Nu ai pentru ce... Pana la urma iti sunt recunoscător.
Eu: De ce ai fi?
Ayato: M-ai lăsat in viata... Si... M-ai ajutat sa imi dau seama de unele lucruri. Mersi mult!
Eu: Nu ai pentru ce... Acum... Trebuie sa plec, se intuneca.
Ayato: Bine, ne mai vedem.
Eu: B-bine. Pa.
Ayato: Pa, pa, Yuzuru-chan.
M-am intors acasa. Am făcut un dus si m-am întins in pat gandindu-ma la tot ce s-a întâmplat azi. Ayato m-a ajutat. Mi-a fost alaturi când plangeam. Am reușit sa ma descarc in fata lui chiar daca il vad ca pe un inamic. Cred ca nu e atat de rau si ii pasa de mine. Poate chiar s-a schimbat. Nu stiu de ce simt asta dar parca nu il mai urasc așa mult. Cred ca l-am iertat deja... Nu stiu cum dar parca ar merita o șansă. Oricum ar fi mai bine sa uit de Kaneki si sa îmi continui viata. Oricat de greu ar fi, oricat de tare ar durea, nu merita sa imi irosesc viata gandindu-ma la cineva care a luat deja decizia de a pleca. Nu ii pot sta in cale. Si in plus, nici nu cred ca era atat de extraordinar pe cat il credeam eu... Adevărul este ca Ayato cam are dreptate cu tot ceea ce zice. Si nici nu e atat de rau pe cat il credeam până acum.

8:00. Ma trezesc si imi dau seama ca am dormit putin cam mult. Ma duc sa mă imbrac si ma pornesc spre CCG. Cand ajung imi iau o cafea si intru in birou. Ceilalți erai drja acolo.
Urie: Ai întârziat. E 8:32.
Eu: Pentru doua minute? M-am trezit târziu, nu e vina mea.
Urie: Bine, sa știi ca mai devreme a venit Akira-san si a spus ca te așteaptă Arima-san la el in birou. Parea important.
Eu: Bine, revin repede.
Am alergat spre biroul lui Arima.
Arima: Yuzuru-san, trebuie sa te anunt ceva.
Eu: Ce anume?
Arima: Este vorba de niste ghouli foarte puternici. Sunt vreo 3, prin care este unul numit Vulpea. El este cel mai puternic. Nu am prea multe informații despre ei, dar vreau ca tu si grupul tau sa va ocupati special de acest caz. Sunteti destul de puternici incat sa vă descurcați cu asa ceva. *Imi da niste hartii* aici ai cam tot ce stim despre ei. Bafta.
Eu: Multumesc. O sa ii distrugem.
Arima: Asa te vreau.
Ma intorc in birou.
Eu: Baieti! Avem o misiune noua.
Urie: In sfârșit! Despre ce e vorba?
Eu: Trei ghouli. Avem niste informații aici, voi citi asta si e posibil sa mai avem nevoie de informații. Ne descurcam noi, pana la urma suntem Quinx. Peste maxim cinci zile sper ca va avea loc confruntarea.
Urie: Perfect. Ce trebuie sa facem?
Ma asez la locul meu.
Eu: Va spun mai acus. *Incep sa citesc acele foi*
Din cand in când mai luam cate o gura de cafea. Din pacate s-a cam racit. Am citit in totalitate foile. Aveam de a face cu niste ghouli puternici. Stiu ca eram in stare sa ii distrugem. Tot ce stiam este ca era unul cu masca de vulpe a carui kagune semanau cu niste cozi. Bun, restul e in seama noastra.
Eu: Asa, doua zile avem la dispoziție pentru strangerea de informații. Urie, noi doi facem o echipa, iar Toru si Saiko alta echipa, maine seara voi pune eu totul cap la cap si apoi ne antrenam. Este vorba de un oponent puternic deci aveti nevoie de antrenament din plin. Ca de obicei ultima zi va fi de relaxare apoi sa inceapa confruntarea.