Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

14.

Ce durere de cap. Sa nu mai faci asta, e periculos. Spun in mintea mea, incercand sa il imit pe Arima-san. Trebuie sa recunosc ca uneori e atat de protectiv incat ma enervează la culme. De parca eu nu imi pot purta singura de grija. Nu e de ca si cum as fi atat de inconștienta incat sa actionez fara sa stiu cu ce am de a face si fara sa fiu pregatita. Dar ca de obicei, sunt subestimată. Ma duc in birou.
Saiko: Yuzu-onee-chaaan, ai ajuns la timp!
Eu: La timp... Pentru ce?
Saiko: Ți-am luat un sandwich, ma gandeam că ți-e foame. Urie-san mi-a zis ca nu ai mancat nimic de dimineață.
Eu: Aww mersi, Saiko-chan, chiar imi era foame. *Iau sandwich-ul si mancam impreuna* Dar Urie si Toru?
Saiko: Au mers sa caute informatii despre Sasaki.
Eu: Si tu?
Saiko: Urie-san mi-a zis sa raman aici sa ma uit prin hartii dar nu am găsit nimic.
Eu: Inteleg. Oricum in după-amiaza asta voi merge si eu in cautare de informații.
Saiko: Singura?
Eu: Da. Lucrez mai bine asa. Ma concentrez mai bine.
Înainte sa plec mi-am amintit de mesajul pe care i l-am lasat dimineață lui Kaneki. Mă întreb daca l-a citit... Sau poate a răspuns. Îmi iau telefonul si verific. Nimic. Ar fi fost prea frumos sa raspunda. Mi-am luat la revedere de la Saiko si am plecat spre acea cafenea unde am venit cu el. Ma asez la masa si ma uit peste meniu. In scurt timp apare Touka.
Touka: Bunaa! Ce ai vrea sa iti aduc?
Eu: O cafea cu extra zahar, te rog.
Touka: Ok, așteaptă putin.
*Cateva minute mai târziu*
Touka: Aici este cafeluța ta!
Eu: Umm... Touka-chan... Ai un minut?
Touka: Sigur. *Se așează la masa*
Eu: Voiam sa te întreb ceva...
Touka: Te ascult *zambind*
Eu: Stii... Am observat când am trecut pe aici ca te înțelegi bine cu... Kaneki-kun.
Touka: Asa este, il cunosc de ani de zile. De ce?
Eu: Stiu ca e cam direct si suna ciudat, dar ai cumva idee unde as putea sa il gasesc?
Touka: Huh?
Eu: Stii... El lucra pentru CCG...
Touka: Da, stiu asta.
Eu: Ei bine... El a decis sa plece intr-un loc mai bun. Si voiam sa il mai vad macar o singura data sa ii spun ceva ce nu am putut sa ii spun cand a plecat.
Touka: Uite... Stai, care e numele tau?
Eu: Yuzuru.
Touka: Yuzuru-chan... Il cunosc destul de bine... Stiu ca daca ia o decizie nu mai da înapoi... Deci mai bine ai uita de el... Eu iti dau un sfat...
Eu: Ideea e ca... As vrea sa ii vorbesc...
Touka: Imi pare rau, dar chiar nu am idee unde ar putea fi. Te-as fi ajutat cu cea mai mare plăcere, dar el nu a mai trecut pe aici din ziua aceea in care a venit cu tine.
Eu: Inteleg... Mersi oricum...
Touka: Nu ai pentru ce. Apropo... Erai apropiata de el, am dreptate?
Eu: Da... Adică... Era singurul care imi stia povestea, secretele. Puteam vorbi orice cu el. Aveam încredere in el.
Touka: Inteleg. Deci de aia vrei atat de mult sa ii vorbești.
Eu: Nu e doar asta. Eu... Simt ca am lasat ceva neterminat. Trebuia sa ii spun ceva urgent inainte sa plece. Dar nu am reușit sa mai dau de el.
Touka: Iti urez bafta. Sper sa il găsești. Dar nu iti pierde timpul doar cu asta. O sa iti zic ceva... Daca lucrurile nu s-au încheiat cum trebuie... Vei da de el când te vei aștepta mai putin... Și abia atunci vei reusi sa faci ceea ce trebuie.
Eu: Mersi mult. Cat trebuie sa platesc?
Touka: Lasa. Daca esti o prietena de-a lui Kaneki, asta va fi din partea casei.
Eu: Mersi, dar chiar nu e nevoie.
Touka: Las-o asa. Si bafta! *M-a luat in brațe*
Eu: Pa paa!
Touka: Paa, sa mai treci pe aici!
Inca un loc in care nu am găsit nimic. Timp irosit aiurea. Ma întorc la CCG. Urie si Toru erau de asemenea in birou.
Eu: Ati găsit ceva?
Urie: Nimic... Dar tu?
Eu: Nimic.
Urie: E o pierdere de timp... Ar trebui sa lasam asta in voia sorții. Daca e menit sa se întâmple, se va întâmpla. La un moment dat il vom întâlni...
Eu: Asta mi-a zis si Touka...
Urie: Cine e Touka?
Eu: O prietena de-a lui Sasaki.
Urie: In locul tau as asculta-o.
Eu: Ce avem mai bun de făcut totusi?
Urie: Bine punctat.
Imi verific din nou telefonul în speranța ca pana la urma, Kaneki a raspuns la mesaj, insa degeaba.
Urie: Yuzuru-san... Ai un moment?
Eu: Sigur. Ce s-a întâmplat?
Urie: Hai pana la magazin sa luam cate o înghețată.
Eu: Bine.
Am cumparat cate o înghețată, apoi am mers printr-un parc din apropiere.
Eu: Voiai sa imi spui ceva important?
Urie: Voiam sa iti cer o mare mare favoare...
Eu: Ce anume?
Urie: Ai vrea sa ma însoțești într-un loc?
Eu: Da, de ce nu? Orice pentru Urie-san.
Urie: Mersi mult.
Eu: Unde mergem?
Urie: As vrea sa o vizitez pe sora lui Shirazu. Nu prea imi place sa merg acolo singur...
Eu: Inteleg. Vin cu cea mai mare plăcere!
Urie: Serios? Mersi mult!
Eu: Oricum... Ce aveam mai bun de făcut? Mi-am cam terminat treaba pe ziua de azi. 
Am mers cu Urie-san la spitalul unde era internata surioara lui Shirazu și am intrat in camera ei.
Urie: Buna, Haru-chan!
Fetita nu parea sa ii raspunda.
Urie: Esti frumoasă azi, ca întotdeauna. Vreau sa ți-o prezint pe noua noastră colega, Yuzuru-chan.
Eram destul de confuza. Parea atat de detasata de realitate, incat Urie-san parea ca vorbește singur. Am zis totusi sa incerc sa vorbesc cu ea, chiar daca era in zadar.
Eu: Buna, Haru-chan! Mi-a povestit Urie despre tine. Nu mi-a spus niciodată ca esti așa frumoasă. *Zambesc*
Un mic zambet apare pe fața ei. Tot ce am făcut a fost sa ne uitam la ea timp de vreo 10 minute. Din când in cand, Urie se mai uita la mine sau ii facea cate un compliment la care ea nu reactiona cu nimic. Era o atmosfera destul de ciudata si o liniste totala.
Urie: Noi plecam acum. Mă bucur că te-am văzut din nou Haru-chan. Sper sa te faci bine si apoi promit ca voi avea grija de tine exact cum obișnuia fratiorul tau. Pa paa!
Eu: Pa, Haru-chan, mi-a părut bine.
Urie: Scuze daca te-ai simtit incomod...
Eu: Nu e nicio problema.
Urie: E foarte tacuta. Boala și moartea fratelui sau o afecteaza enorm... Am simtit ca nu o pot lasa asa. O vizitez regulat, o data la cateva săptămâni. Nu zice niciodata nimic.
Eu: Inteleg de ce nu prra iti place sa vii singur. E o atmosfera ciudata...
Urie: Nu va mai fi asa. Voi lupta eu însumi sa o fac sa fie bine. Eu voi lua locul fratelui mai mare.