Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

19.

*
Am deschis ochii. Unde sunt? Ce s-a întâmplat? Cum am ajuns aici? Asta e realitatea. Tot acel loc alb ca zapada a dispărut odata cu imbratisarea lui... Dar acum unde sunt? Sunt... Vie?
-Yuzuru-chan! Slava cerului ca esti bine, credeam ca nu te mai trezești!
In fata mea s-a aratat o fata cunoscută. Ce?
Eu: A...A...Aya...to?
Ayato: Chiar eu. Ai nevoie de ceva?
Incerc sa ma ridic, dar nu ma lasa.
Ayato: Stai! Ai nevoie de odihnă! Iti voi explica mai tarziu ce s-a intamplat.
Eu: B-bine.
Acum sunt mai confuza ca niciodata. Tot ce imi amintesc e ca am murit. Iar acum ma simt cat de cat in viata. Ma luptasem cu ghoulul ăla. Asta e tot ce imi mai amintesc. M-a strapuns dintr-o lovitură si m-am trezit aici.

*Cateva ore mai târziu*

Ma ridic. Ma simteam putin mai bine. Simteam dureri puternice la nivelul abdomenului, dar le puteam ignora. Ayato m-a ajutat sa ma ridic si sa merg pana la un asa-zis geam.
Eu: Prima întrebare, unde naiba suntem. *Ma asez pe pervazul geamului*
Ayato: Stii locul. E locul in care ne-am întâlnit atunci.
Eu: Ok... Ce s-a intamplat? Tot ce imi amintesc eu e ca m-a omorat acel ghoul.
Ayato: Se întâmpla sa fiu in trecere. Vazand ca te luptai cu ghoulul vulpe am zis sa privesc putin. Aparent erati puternici amandoi, dar nu m-am așteptat niciodata ca el sa te doboare. Erai pe jos si o lumina puternica a apărut din senin. Cateva minute mai târziu ghoulul era mort, iar tu inconștienta. Te-am luat de acolo si te-am adus aici, ți-am tratat ranile asa cum am putut. Nu voiam sa te las asa. Dupa o zi te-ai trezit. Asta e tot.
Eu: Ayato... Tu... M-ai salvat... Mulțumesc.
Ayato: Nu ai pentru ce. Vei mai sta aici un timp, până te vindeci de tot, apoi te poti întoarce.
Eu: Nu pot...
Ayato: Esti nebuna? Vrei sa mergi cu rana asta? Ai nevoie de odihnă.
Eu: Nu e asta... Eu... Nu ma mai întorc?
Ayato: De ce?
Eu: Nu are rost. Mi-am atins scopul. Nu vreau sa imi mai risc viata asa. Acum am avut noroc... Erai tu, m-ai salvat dar nu mai pot risca.
Ayato: Ar fi păcat...
Eu: Ayato-san... Ma bucur că îți pasa de mine, dar nu ma mai întorc acolo, e decizia mea.
Ayato: Inteleg.
Ma ridic si incerc sa merg undeva sa ma intind, dar simt dinnou privirea cum mi se incetoseaza si cad. Ayato m-a prins in brate.
Ayato: Ai grija!
M-a luat pe sus si m-a dus într-o camera. Aici era o canapea veche, o măsuță si niste scaune. M-a intins pe canapea si s-a asezat langa mine. Și-a asezat mana pe abdomenul meu, in dreptul acelei rani, iar cu cealaltă mana imi mangaia parul.
Ayato: Vei fi bine, micuțo!
Ce e sentimentul ăsta? Ma privea atat de ingrijorat... Trist. Avea grija de mine. Imi placea sa fiu privita in modul ăsta. Chiar nu e atat de rau. De ce il uram totuși? Că mi-a ucis familia? De ce nu mai contează asta asa mult pentru mine? Dorința mea de răzbunare... Ura... Dorinta de a-l ucide... Au disparut brusc. S-a ridicat si s-a asezat pe un scaun de la acea masa.
Ayato: Vrei ceva? Mancare, apa?
Eu: O cafea...
Ayato: Nu iti va face bine.
Eu: Dar...
Ayato: Iti aduc niste apa.
Eu: Prostule.
Ayato: Nu sunt prost pentru ca imi pasa.
Eu: Dar eu vreau cafea! *Fac acea voce alintata*
Ayato: Nu pot refuza vocea asta... Dar nu, Yuzuru! Nu acum, asteapta pana te mai recuperezi si apoi poti bea cata cafea vrei!
Eu: Bine.
Peste cateva minute Ayato mi-a adus niste apa. M-am ridicat putin si am baut-o pe toata. El s-a asezat pe canapea.
Ayato: Întinde-te!
Era ca o perna. Stateam cu capul pe el in timp ce ma tinea în brațe. Isi tinea mana pe rana mea.
Ayato: Inca doare?
Eu: Nu mai doare atat de tare.
Ayato: Va dura putin pana te recuperezi. Crede-mă ca nu te pot lasa sa pleci pana nu vei fi bine. Mi-e teama sa te las singura la tine acasa. Cine stie ce se mai întâmplă.
Eu: Ayato... De ce faci toate astea? De ce nu m-ai lasat sa mor? De ce m-ai salvat? De ce continui sa ai grija de mine? Dupa tot ce s-a intamplat in trecut...
Ayato: Am motivele mele.
Eu: Pot sa le aud?
Ayato: Sub nicio forma! Ce iti pasa? Oricum tu ma urasti, deci nu e asa important.
Eu: Nu te urasc...
Ayato: Cu cateva zile in urma nici nu voiai sa ma vezi in fata ochilor.
Eu: Am realizat ca... Nu esti chiar atat de rau.
Ayato: Ai vazut? *Chicotește*
Eu: Vreau sa fac ceva... Nu ma simt bine sa stau degeaba...
Ayato: Ce anume? Îți dai seama ca nu te las sa pleci de aici pana nu te faci bine.
Eu: Stiu dar tot nu imi place sa stau asa si sa nu fac nimic.
Ayato: O sa stai aici un timp, deci obisnuieste-te...
Eu: Off, bine.
Atentia mi s-a indreptat spre niste foi de pe masa. Ce ar fi sa incerc sa desenez ceva? Ma ridic si Ayato ma ajuta sa ajung pana la masa.
Ayato: Ce vrei sa faci?
Eu: Nu e vina mea ca ma plictisesc, vreau sa schițez ceva.
Ayato isi trage un scaun langa mine si imi da un creion. Am stat un timp pana am decis ce as putea sa desenez, dar o idee mi-a fulgerat in cap. Incep sa trasez niste linii.
Eu: Ai si o radiera?
Ayato: Stai sa o caut. *Uitandu-se prin sertare* Uite! *Imi dă radieră*
Eu: Mersii! *Zâmbesc*
Pana la urma am decis sa il desenez chiar pe el. Alta idee nu mai aveam. Creionul meu dansa pe foaie, din când în cand mai tragand cate un ochi la Ayato. Nu am lasat nicium detaliu neconturat.
Ayato: Ce ai de gând să faci?
Eu: Pe tine! *Chicotesc*
Ayato: Stai ce? *Rostește*
Eu: Repet, nu e vina mea ca ma plictisesc.
Nu l-am văzut niciodată atat de aproape. Trebuie sa recunosc ca e frumos. Ii admiram orice detaliu si il puneam pe foaie.
Ayato: Ai talent. Aparent esti buna la multe.
Eu: Ce vrei sa spui cu asta?
Ayato: N-n-n-nimic *se balbaie si roșește*
Eu: Perversule! *Ii dau o palma*
Ayato: Dar nu voiam sa spun nimic de genul ala... Nu e vina mea ca intelegi tu gresit.
Eu: Ceeee? *Rosesc* ba nu! *Imi pun mainile in san si ma prefac supărată*
Ayato: Am zis ceva ce nu trebuia?
Eu: Taci!
Ayato: Scuze Yuzu-chaaan! *Se alinta*
Eu: Taci!
Ayato: Nu mai fi suparata!
Eu: Taci!
Ayato: Taci tu *incepe sa ma gadile*
Eu: Idiotule, gataa, oprește-te! *Razand in hohote*
Ayato: Mai ești supărată?
Eu: Da!
Incepe sa ma gadile din nou.
Eu: Bineee gata, nu mai sunt. Dar tot ma plictisesc.
Ayato: Ai terminat desenul?
Eu: Da.
Ayato: Chiar seamana cu mine. Acum ce vrei sa faci?
Eu: Mi-e foame!
Ayato: Merg sa iti cumpar ceva. Ce vrei?
Eu: Shaorma!
Ayato: Ceva mai sanatos?
Eu: Shaorma cu de toate!
Ayato: O sa îți iaubo salata!
Eu: Nuuuuuu!
Ayato: Atunci ce vrei?
Eu: Stii ceva? Ia-mi un sandwich!
Ayato: Bine. Vrei si un suc?
Eu: Colaaa!
Ayato: Suc de portocale sa fie.
Eu: Da eu vreau Colaaa!
Ayato: Nu e sanatoasa..
Eu: Si ce?
Ayato: Altceva.
Eu: Limonada.
Ayato: Bine *zâmbește*
Eu: Parca ai fi mama. *Fac fata aia bosumflata*
Ayato: Daca vrei sa te faci bine repede trebuie sa mănânci sanatos.
Eu: Bine, fie cum spui tu.
Ayato: Sa fii cuminte, da?
Eu: Nu te mai comporta de parca ai fi mama.
Ayato: Dar îmi place.
Eu: Mie nu.
Ayato: Nu-mi pasa.
Eu: Ar trebui.
Ayato: Eu plec, vin repede. Stai aici pana ma întorc! *Ma ia in brate si mă pune pe canapea*
Eu: Bine. Idiotule *in soapta*
Ayato: Te-am auzit!
Eu: Paaa! *Aruncând cu o perna in el*