Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

8.

Urie: Umm... Yuzuru...
Eu: Da?
Urie: Stiu ca te-am mai întrebat, dar de ce mai exact iti dorești atat de mult sa te lupți cu Aogiri?
Eu: Secret *zambesc*
Urie: Nu te pot înțelege... Spui ca ai un scop... Dar nu spui motivul pentru care acest scop exista. Asta e enervant.
Eu: Chiar contează motivul?
Urie: Nu contează chiar așa mult ca scopul in sine, dar... Uneori e mai important acel motiv. Spre exemplu, scopul tuturor este sa omoram ghouli, insa motivele pentru care o facem sunt diferite de la om la om... Spre exemplu... Aici l-am cunoscut pe el... Shirazu-kun... Omora ghouli pentru a câștiga bani... Banii ii folosea in tratarea surioarei lui...
Eu: Shirazu...kun?
Urie: A murit in timp ce se lupta cu un ghoul. Multi ar spune că macar a reușit sa ucidă acel ghoul deci moartea lui nu a fost in zadar... Dar eu... Eu stiu ca trebuia sa mai trăiască... Pentru surioara lui...
Eu: Era cel mai bun prieten al tau?
Urie: Se poate spune si asa... Vrei sa iti zic un secret? Eu inainte luptam ca sa fiu recunoscut. Sa devin celebru. Sa fiu privit ca cel mai bun. De aia preferam sa lupt singur. Insa munca de echipa este mai eficienta. Am învățat asta cu ajutorul lui Sasaki si al celorlalți. Bineînțeles ca el nu ți-a zis... A fost neglijent si a plecat... Când tu aveai nevoie de el...
Eu: Stiam... Că lupta in echipa contează cel mai mult. Dar... Eu vreau pe ei sa ii omor singură?
Urie: De ce?
Eu: Ți-am mai zis... Am motivele mele...
Urie: O sa îți spun atunci motivul meu. Si vei spune ca sunt nebun. Dar eu nu mai lupt demult cu ghoulii ca sa fiu recunoscut. Stiu ca in trecut ma enerva faptul ca nu eram cel mai bun... Insa acum am găsit pur si simplu alt scop... Inca de cand a murit Shirazu... Scopul meu a fost sa ii preiau visele... Si sa adun eu insumi bani pentru surioara lui... Macar atat pot face daca nu am avut grija de el cat era în viață.
Il priveam uimita. E atat de impresionant cum moartea cuiva drag poate schimba totul... O comparație patetica ar fi ca eu până la 12 ani visam sa cant pe marile scene ale lumii si nicidecum sa devin o investigatoare de ghouli...
Urie: Huh? Nu ai de gand sa razi? *Zâmbește*
Eu: De ce as rade? E drăguț din partea ta sa faci asta...
Urie: Uite... Nimeni nu stie nimic despre asta... Esti singura careia i-am spus.
Eu: Huh? De ce?
Urie: Am încredere în tine... Se vede ca si tu ai trecut prin multe la viata ta... Tocmai de aia ești atât de puternică. Dar ai grija...
Eu: Nici macar Sasaki-kun nu stia asta?
Urie: Nici macar el... Nu puteam sa ii zic... Dar ți-am zis ție pentru ca am simțit ca o sa mă înțelegi...
Eu: Chiar o fac... Moartea cuiva drag de poate schimba... Enorm...
Urie: Sa inteleg ca ai trecut prin asa ceva?
Eu: Tot ce iti zic ca eu pana la 12 ani eram un copil fericit... Si iata-ma aici...
Urie: Ce s-a intamplat?
Eu: Un grup de ghouli... Mi-a ucis familia si prietenii... In fata mea...
Urie se uita la mine ramanand fara cuvinte.
Eu: Am aflat mai târziu ca acel grup era chiar Aogiri... Si ca Sasaki înainte sa ajunga aici statea printre ei... Știi... Daca nu era el, probabil acum nu as fi fost aici... El e cel care mi-a salvat viața. Cativa ani am trăit cu impresia ca era mai bine sa ma fi mancat si pe mine... Pana am crescut, m-am maturizat, iar ura mea fata de cel care se afla in spatele acestui dezastru m-a condus la dorința de răzbunare. Asa ca am inceput sa ma antrenez. Înainte sa ajung aici am ucis cativa ghouli care au încercat sa ma atace. Apoi am decis sa vin aici sa ma perfecționez. Am crezut ca lucrand la CCG vor fi mai mari sansele sa ii gasesc pe cei care mi-au luat totul si sa ii fac să plătească... Si chiar asa a fost... Sasaki mi-a zis cam tot ce era esențial... Parca mi-a zis si numele Iepurelui dar nu mi-l mai amintesc...
Urie: Y-Yuzu...ru... Wow... Îmi pare rau... Nu e de mirare ca esti asa determinata sa ii omori... Ți-au luat totul. Singurul lucru care te-a ținut în viață este setea de răzbunare...
Eu: Asa e...
Urie: Sasaki-san... Crezi ca el credea ca il urasti pentru ca atunci a fost acolo?
Eu: Cine stie...
Urie: Dar... Crezi ca acum s-a întors la ei?
Eu: Nu stiu... Dar o sa aflam... Ceva imi spune... Ca nu s-ar întoarce acolo... Dar nu știm pana nu căutăm.
Urie: Ce ai de gand sa faci cu ei?
Eu: Ma mai antrenez si când o sa ma simt suficient de puternica o sa ii caut si o sa ii omor unul cate unul...
Urie: Mai am o întrebare... Apoi te las sa te întorci la antrenament...
Eu: Ascult...
Urie: De ce mi-ai spus asta... Daca tu nu prea voiau sa spui nimanui?
Eu: Poate doar aveam nevoie sa vorbesc cu cineva... Poate ți-am spus pentru ca si tu ai avut încredere in mine... Nu stiu...
Urie: Sa inteleg ca nu mai pot spune nimănui despre asta?
Eu: Faci cum vrei.
Urie: Atunci o sa tac.

Am plecat spre sala de antrenamente. Urie s-a dus in birou sa vada ce mai fac Toru și Saiko. Sala de antrenamente era însă ocupată. M-am așezat pe o banca asteptand sa termine ca sa pot sa exersez si eu.
-Bunaa! *Sunt luată prin surprindere de o persoana destul de draguta*
Eu: Bunaaa! *Ii razpund cu același entuziasm*
-Eu sunt Juuzou, Suzuya Juuzou! Tu cine ești? *Zambind*
Eu: Akashima Yuzuru, incântată.
Suzuya: O sa îți spun Yuzu. Iar tu o sa imi spui Suzu. *Zâmbește jucaus* Deci, Yuzuu, vrei sa ne antrenam împreună si apoi să ieșim la o înghețată?
Eu: Desigur. *Zâmbesc larg*
Avea un par lung, până la uneri, prins in clame, și ochii de un roșu aprins. Arata destul de ciudat. Dar parea prietenos. Semana destul de bine cu o fata, dar sunt 100% sigura ca e băiat.