Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

18.

Zilele au trecut. Am strans cat mai multe informații si ne-am antrenat. Aparent acei ghouli nu se despart niciodată, lucraza in echipa. In plus ei sunt vazuti doar noaptea. Ataca locuri publice sau restaurante si de obicei apar o data la doua nopti făcând peste 20 de victime. Aseara nu au fost văzuți deci acum e momentul. Eu si echipa ne-am pregătit de o mica petrecere. Vom merge la un restaurant popular care nu a fost atacat inca. Mai mult ca sigur vor fi acolo. It's showtime. Este ora 21:00. Mai pregătiți ca niciodata am pornit spre acel restaurant. Era plin de oameni. Nu prea ma simteam in pielea mea imbracata cu acea rochie neagra, scurta, plina de machiaj si pe tocuri atat de inalte, dar trebuie sa fac un sacrificiu pentru misiunea asta.
Urie: Arati superb, Yuzuru-chan.
Eu: Mai taci. Fac asta pentru misiune.
Toru: Urie-san are dreptate, Yuzu, chiar ești minunată.
Eu: Asa o fi, dar ma enervează hainele astea.
Saiko: Si pe mine... Ale mele... Yuzu, tu esti super.
Urie: Fetele astea... Sunteti superbe, mai!
Eu: Îți amintesc ca nu suntem aici sa ne distram. Trebuie doar sa ne infiltrăm, apoi boom, atacam.
Ei bine, ne-am si distrat pana la urma. Am dansat, am mâncat cate ceva, am baut, dar totul avea sa se sfârșească. Muzica a fost perturbată de tipete. Era momentul sa intervenim. Vulpea si prietenasii ei au atacat. Randul nostru. Mi-am luat quinque-ul si katanele din geanta cu care am venit aici, mi-am dat pantofii aia enervanți jos si sa inceapa misiunea. Eu am luat Vulpea, iar restul au incercat sa se descurce cu ceilalti doi. Petrecerea abia acum incepe.
Eu: Fugiti cu totii! Ne ocupam noi!
Oamenii incepeau sa fuga. Am salvat cateva vieti in seara asta. Incepusem cu un atac surpriză, din pacate nu a cauzat mari daune. I-am respins primele lovituri. Sa trecem la nivelul doi. Cresc viteza, folosesc tehnicile invatate de la Suzu-chan si imi folosesc si quinque-ul. Am făcut bine ca l-am luat pe cel mai bun, am parte de un inamic pe cinste. Am luptat mult. E chiar mai puternic decât ma așteptam. Pe naiba, o sa il omor si pe ăsta. Nu degeaba au ceilalți încredere in mine. Ce zici de nivelul 3, vulpe? O sa imi faci față? Imi las kagunele la vedere. Lupta devenea tot mai intensa. Oboseala isi facea simtita prezența, dar incercam da ignor asta. Presupun ca acel machiaj superb s-a scurs tot de pe fața, iar acum arat exact ca o fantoma. Asta e adevaratul meu stil. La naiba cu Vulpea asta nenorocita, eu abia mai pot lupta si ăsta nu are nici macar o zgarietura. Ce e cu asta? E un ghoul, Yuzuru, la ce te asteptai?
Eu*prin stație*: Raportez, vulpea pare un ghoul mai mare de gradul SS.
La naiba, vine spre mine. S-o crezi tu! I-am taiat kaguna cu care a incercat sa ma atace. Stai ce? Nu a trecut nici macar un minut si deja s-a regenerat? Deci nu te lasi, nu? Nu o subestima pe Yuzuru! L-am lovit cu quinque-ul, luandu-i capul. Ca sa ma asigur ca nu mai misca i-am taiat corpul in bucatele.
Eu: Game over!
Ma intorc cu spatele pregatita sa merg sa ii ajut pe ceilalti. Eu am zis ca nu ma las pana nu il omor. A ucis prea multi oameni. Stai... Ce dracu e asta? Am simtit o lovitura puternica. Kagunele lui mi-au patruns in corp. Ce e asta? Cum naiba? Cum a reușit sa se regenereze atat de usor? Nu am mai văzut asa un ghoul in viata mea. Am cazut pe jos. Nu ma mai puteam mișca. L-am văzut, era deasupra mea, privindu-ma atent. Nu poate fi asta sfârșitul meu. Privirea mi se încețoșa. Mi-am folosit ultimul gram de putere ramas in corp pentru a-i da lovitura finala. E prima oara cand incerc asta cu quinque-ul asta. Daca mor... Macar sa nu fie in zadar. L-am aruncat in aer cu acea lovitură. De aici nu mai știu ce s-a întâmplat, totul a devenit negru. Asta e... Sfârșitul. Ce e acest sentiment? Asa se simte când mori? Tot din mine se scurgea. Asta...a fost...
*
Am deschis ochii. Unde sunt? Ce e locul asta? Totul in jurul meu era alb. Am incercat sa ma ridic si spre surprinderea mea a fost mai usor decat credeam. Unde Dumnezeu sunt? Am auzit o pocnitura. Oriune as fi, nu sunt singura, asta e sigur. M-am intors si l-am văzut. Un om... Sau un... Ghoul... Avea parul alb. Statea pe un scaun legat.
Eu: Cine ești?
-Eu sunt Kaneki. Atat de repede ai uitat de mine?
Eu: Imposibil. Nu are cum. Tu nu esti Kaneki. Kaneki nu e asa.
-Era asa. Chiar nu ma recunoști?
Și-a ridicat capul. Imposibil. Acei ochi, unul normal si unul de ghoul, plini de durere, acea fata, nu se poate... Era chiar el.
Eu: Ce cauti aici?
Kaneki: Aici locuiesc.
Eu: Nu se poate...
Kaneki: Lasă-mă sa plec. Ajuta-ma!
Eu: Kaneki-kun... Cum ai ajuns aici?
Kaneki: El... Acel eu... M-a lasat aici.
Eu: De ce? De ce esti aici? Ce ți-au făcut?
Kaneki: Nu pot explica. Doar dă-mi drumul.
L-am luat in brate. Kaneki... El nu e asa. Sunt atat de confuza. Ce e asta? Sunt destul de sigura ca am murit. Dar el ce face aici? Sper ca e bine... Sper ca macar el sa fie acum in viata daca ăsta a fost sfârșitul meu.
Kaneki: Vreau... Libertate... Yuzuru... Te rog... Salveaza-ma.
Eu: Orice pentru tine.
L-am privit direct in ochi. Atata durere... De unde? Prin ce ai trecut fara sa imi spui? Kaneki-kun...
-Yuzuru, stai departe!
Ce? Ce a fost asta? M-am întors. Huh? Acum chiar ca nu mai inteleg nimic. Era... Kaneki. Dar tocmai... Ce e asta?
Eu: Cine ești?
-Kaneki.
Eu: Si el? *Aratand spre cel de pe scaun*
-El? Tot Kaneki.
Eu: Ce naiba?
-Stai sa iti explic. Eu sunt acest Kaneki... Cel pe care tu l-ai cunoscut. El e doar un monstru care face numai rau.
Eu: De ce sunteti doi?
-Nu i-am permis acestui Kaneki sa iasa de aici pentru a mai face si alte ravagii.
Eu: Deci tu esti... Sasaki?
-Se poate spune si așa...
Eu: Cred ca am înțeles acum...
Sasaki: Ce cauti aici totusi?
Eu: Am... Murit... Cred...
Sasaki: Ce?
Eu: Ce ai auzit.
Sasaki: Nu se poate, ești puternica, nu poti muri asa. Yuzuru-chan, revino-ti!
Eu: Tu... Ai murit?
Sasaki: Nu. Aici stau eu uneori. E ca un fel de... Vis, iluzie.
Eu: De ce te pot vedea acum?
Sasaki: Asta vreau si eu sa stiu. Dar nu se poate ca tu sa fi murit. E imposibil. Yuzuru, trezeste-te! Pleaca de aici! *Ma ia in brate* Trebuie sa trăiești.
A început sa planga. El este adevaratul Kaneki aparent. El este cel care... Cel care... La naiba.
*