Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

12.

*Din perspectiva lui Ayato*

Ce e in neregula cu ea? De ce m-a lasat sa trăiesc daca ea a venit aici special sa mă omoare? Nu înțeleg... Nu stiu ce naiba urmărește tipa asta, dar ma astept sa ma mai întâlnesc cu ea. E puternica, nici daca as vrea nu as putea sa o ucid. Cică eu i-am ucis familia... Prietenii. Cand asta? Acum 5 ani... Nici nu mai țin minte, dar sunt sigur ca e adevarat. Daca nu era sigură de asta nu se antrena atat si nu venea aici singura sa se răzbune. Ce prostie... Dar ii cam reușește planul... A ucis-o pe Hinami in fata mea... Și ea era tot ce mai aveam. I-a ucis pe ceilalți in lipsa mea... Pana și pe Takizawa-kun l-a ucis. Iar eu acum sunt singur, in intineric, gandindu-ma de ce asa ceva s-a putut întâmpla... Imi tot pun întrebări care nu o sa isi găsească niciodata un răspuns. Poate ca ura si setea de răzbunare chiar au condus-o pe fata asta spre succes. A petrecut ani de zile antrenandu-se, devenind puternica, cu gandul că într-o zi isi va îndeplini scopul. Si a făcut-o. Am meritat asta poate... I-am luat totul. I-am ucis familia si prietenii. Acum a venit randul ei... Iar eu fiind liderul, suport consecințele.

*Din perspectiva lui Yuzuru*

Ora 20:00. Asa mult a durat? Era de așteptat, erau multi, si in plus, pe Ayato ăla l-am mai tinut mai mult, asa pentru satisfacția mea. Atat de bine m-am simtit sa vad asta. Sa il văd așa distrus, dorindu-si sa ma omoare ca i-am ucis camarazii dar sfârșind in genunchi in fata mea, implorandu-ma sa il omor... Totusi el... Avea dreptate in mare parte. Nu am rezolvat nimic cu asta. Ai mei nu s-au întors. Sunt toți morți... E adevarat ca am făcut-o doar din satisfacție personală iar acum ma simt de parca eu as fi monstrul aici. Mi-am îndeplinit scopul insfarsit... Ar trebui sa fiu fericită dar nu imi ies din cap acele cuvinte...
Incetez din a ma gandi la asta si ma îndrept spre CCG. Urie, Toru si Saiko trebuie sa isi faca griji pentru mine... Presupun ca sunt acolo, asteptandu-ma. Doar ei stiu de planul meu, daca afla si altcineva cu siguranță nu m-ar fi lasat sa merg singură, dar iata-ma aici, victorioasa. Mergeam pe holuri mai mandra că niciodată. Aveam un zâmbet larg pe buze. Asta e cea mai frumoasa zi din ultimii 5 ani. Cu toate astea nu ma simțeam asa cum ma așteptam sa ma simt. Sunt fericita si mandra într-adevăr dar nu m-am gândit ca o sa am remușcări. Acum Ayato e in locul meu... Simte ce am simtit eu in toti anii ăștia... Si sincer nu i-aș fi dorit nimanui sa simta asa ceva... Nici macar lui, dar asta era practic si ideea. Ceva nu m-a lasat sa il omor.
Intru pe usa. In birou erau toti, asteptandu-ma.
Urie: Yuzuru!
Toru: Slava Domnului ca esti bine!
Saiko: Yuzu-onee-chan!!
Cu toții erau atat de fericiți pentru mine. M-am luat in brate si le-am povestit tot.
Urie: Wow, chiar esti incredibila. Sunt mândru de tine.
Toru: Ma bucur ca ai reușit sa scapi de ei.
Ceea ce ei nu stiau este ca fix liderul lor, Ayato-kun, este în viața. Am decis ca e mai bine sa nu afle asta... Nici macar Urie-san...
Eu: Acum că mi-am îndeplinit cu succes misiunea, de maine putem incepe planul pentru gasirea lui Sasaki.
Toru: A, da, uitasem complet.
Saiko: Abia astept!
Eu: Acum insa voi merge acasa sa ma odihnesc. Maine la ora 8:30 sa fiti aici.
Urie: Yuzuru-san... Nu crezi ca e momentul sa iti iei o mica vacanta înaintea începerii planului?
Eu: Nu am timp de vacanță. Ma voi putea odihni doar atunci cand voi fi vorbit cu Sasaki-kun. Trebuie sa se întoarcă la noi.
Urie: Ai tot timpul din lume pentru asta. In ultimele săptămâni ai muncit non stop, cred ca si prin somn te antrenai. Meriti o vacanță.
Eu: Nu contează ce merit si ce nu, ce contează acum este sa il gasesc pe Sasaki. Daca voi vreti, puteti lua oricând o pauza, dar eu nu imi permit.
Toru: Nu fi încăpățânată, Urie-san are dreptate, ai nevoie de o pauză.
Eu: Nu, eu am nevoie de el.
M-am enervat si am plecat trantind usa. Poate nu am reactionezi cum trebuie. Stiu ca ei imi voiau binele. Chiar nu stiu de ce am reactionat asa. Tot ce stiu e ca am fugit spre casa, unde am continuat sa caut un mod de a-l gasi pe Kaneki. Poate ei ii stiu povestea, poate nu, dar eu nu ii pot spune Kaneki in fața lor... Nu ar înțelege. Dar acum trebuie sa ma gândesc la cu totul altceva.
Asa, unde ar putea fi... Sau de unde as putea strange informații despre el... Ok, un prim loc ar fi chiar CCG-ul, deci zilele următoare o sa stau pe acolo, vorbind cu unele persoane sau căutând prin biblioteca. De asemenea pot strange informații si de la acea cafenea unde am mers cu el. Poate ca la acea ascunzătoare veche unde m-a dus Kaneki ultima oara cand am vorbit as putea totusi sa găsesc ceva sau pe cineva care sa ma duca la el. O ultima optiune ar fi... Ayato... Nu cred ca voi regreta ca l-am lăsat in viata. Dar la el apelez doar daca nu reușesc sa aflu nimic.
Nici nu am realizat ce repede a trecut timpul, e deja ora 1, iar eu inca ma gândesc la el...

"O sa plătești... Tu esti adevaratul monstru aici... Ai distrus o viata doar ca sa te simti tu bine. Ce ai câștigat? Crezi ca eu aveam de ales? Era ori asta, ori muream de foame, si stim cu totii ca oamenii sunt mereu pentru ei... Tu ai făcut la fel, nu? Suntem egoiști. Si de aia o sa mori!"
Huh? Ayato? Ce naiba? Nu ma pot misca... Nuu, nu, nu, nu, nu, nu, stai departe. Ajutor, cineva, nu ma aude nimeni.

Tresar dintr-o data din pat. Eram transpirata toata. Slava cerului, a fost doar un vis urat. Ma uit la ceas: 5:45. Nu cred ca o sa mai dorm deci ma imbrac și ma duc la CCG. O noua zi de imvestigatii. Azi cred ca merg la biblioteca poate mai aflu ceva de acolo.