Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

25.

*Din perspectiva lui Yuzuru*

Nu pot sta sa putrezesc in casa pentru tot restul vietii. Doar pentru ca Ayato a plecat in urma cu o săptămâna din nou asta nu înseamnă ca trebuie sa stau inchisa in casa uitandu-ma la seriale de dragoste. Mi-am promis ca nu o sa ma izolez iar. Imi fac ambitie si ma dau jos din pat, merg sa ma schimb, mananc ceva si decid sa ies pe afara. Al naibii de soare! Gandesc eu in timp ce imi acopeream ochii. Lumina orbitoare a soarelui imi atingea din nou fata dupa o saptamana in care am trait doar la lumina ecranului laptopului. Imi va lua ceva pana ma obișnuiesc. Simțeam mirosul aerului curat, dar mai mult imi placea acel miros de spatiu inchis ce imi umplea camera, combinat cu mirosul chipsurilor cu paprika. In jurul meu erau multi oameni care fie se plimbau, bucurandu-se de o zi libera, fie se grabeau pentru a nu intarzia la lucru sau pentru a ajunge la timp la ceva important. Cine stie ce faceau ei toti cu adevărat, dar tot mai bine ma simteam inconjurata personajele din serialele mele sau cartile pe care incercam sa le citesc. Presupun ca am urgenta nevoie sa vorbesc cu cineva. Nu am mai deschis gura de o săptămână. Bine, am deschis-o doar cand bagam cate ceva in mine, dar de vorbit chiar nu am avut cu cine. Parca nici peretii nu mai erau dornici sa imi asculte gandurile mele gălăgioase. Eram total detasata de tot ce e in jurul meu. Ma simțeam de parcă mi-aș fi luat concediu de la viata... Daca se poate numi asta viața... Trecând pe langa cafeneaua aceea am decis sa intru in ea. Stai putin... Ce e asa important la aceasta cafenea? Ce a-a întâmplat aici? Ok... Poate chiar am nevoie sa mai ies. Se pare ca sunt cu totul pe alta planeta. Ce e cu toata depresia asta in care ma scufund? Intru in cafenea si ma asez la o mana. O persoana care avea niste trasaturi destul de familiare a venit direct la mine si m-a luat in brate.
-Of doamne, Yuzuru, ce ma bucur ca esti bine. Nu te-am mai văzut de atâta timp, mi-am făcut griji pentru tine.
Eu: K-Kaneki?
Kaneki: Deja ai uitat de mine?
Eu: N-nu...
Kaneki: Ce s-a intamplat? Esti bine?
Eu: Mda... Sunt ok... Doar putin... Derutată.
Kaneki: De ce?
Eu: Poveste lungă...
Kaneki: Am timp.
I-am povestit tot ce s-a întâmplat cu mine de la așa zisa mea moarte si pana in momentul de față. Ei bine... Nu chiar tot, am lasat pe dinafară unele detalii... Multe detalii. Vorbind cu el am inceput sa imi reamintesc tot.
Touka: Kaneki, idiotule, nu ai timp sa stai la povesti cu clienții. Fugi si muncește sau nu vezi salariu. *Țipând la el*
Kaneki: B-bine... T-Touka. *Cu o voce nevinovată*
Touka: Oh, Yuzuru-chan, de când nu ai mai trecut pe aici, ce vrei sa iti aduc? *Zambind*
Eu: Pai... Nimic... Aveam doar nevoie sa socializez *zâmbesc putin mai fals*
Touka: Totusi nu vrei o cafea cu extra zahar?
Eu: Daca insisti...
Dupa cateva minute Touka imi aduce o cafea și se aseaza la masa cu mine.
Touka: Șiiii, despre ce ai vrea sa vorbim?
Eu: Umm... Touka-san... Ai fost vreodată... Îndrăgostita?
Touka: Huh? Eu? *Rade* sa zicem, de ce? Este cineva de care iti place? *Chicotește*
Eu: Umm n-nu... Nu chiar... Doar... Eu... Umm...
Touka: Lasă-mă sa ghicesc. Iti place de idiotul ăla! *Aratand cu degetul spre Kaneki*
Eu: Nu, nu, nu, doamne nu! *Rad* am fost apropiați la un moment dat dar ce rost ar avea?
Touka: Atunci? Ce e cu întrebarea asta?
Eu: Nu am fost niciodată îndrăgostita... Mă întreb cum se simte...
Touka: Cum se simte? Ei bine... Se simte bine. Stii tu iubirea este atunci când ai o persoana alaturi de care poti fi tu insati. O persoana care te face sa te simti mai bine cu propria prezența. Acea persoana de care iti place e acea persoana in preajma careia zambesti intruna, te bucuri de viata. Totusi sa iubești nu e usor. Odata cu iubirea apare si durerea si ura. Cand iubesti pe cineva, absenta acelei persoane doare. Iti sta gandul la el nonstop, ți-e dor de el... Intelegi tu?
Eu: I-inteleg... Dar cum îmi pot da seama ca iubesc pe cineva cu adevărat?
Touka: Iti bate inima atat de tare in preajma lui, nu iti poti lua gandul de la el. Se un sentiment atat de frumos.
Eu: Si ar trebui sa ii spun ce simt...?
Touka: Ei bine... Asta depinde de tine acum, micuța Yuzuru. Dar ce naiba e cu întrebările astea? Te-a lovit cupidon? *Incepe sa rada*
Eu: N-nu chiar...
Touka: Deloc. Ma bombardezi cu întrebări despre iubire si te aștepți sa te cred ca nu esti îndrăgostită? Acum e clar, nu mai e niciun dubiu, tu iubești pe cineva si e momentul sa ii spui.
Eu: Dar daca el nua iubește?
Touka: Nu fi atat de sigura de asta. Tu incearca-ti norocul. Du-te la el si spune-i in cel mai frumos mod ca il iubești si asteapta sa-i vezi reacția. Daca el nu simta acelasi lucri, dă-l dracului de prost, ca e plina lumea de băieți!
Eu: Ai dreptate, Touka-chan, mulțumesc mult, chiar mi-ai fost de ajutor.
Am platit cafeaua si am pornit spre casa. Acum nu mai e niciun dubiu... Am observat asta si in filme si in carti si pe deasupra mi-a spus si Touka, e clar... Eu il... Iubesc... Si de asta trebuie sa ii spun. Dar dupa... Ce se va întâmpla? Sa zicem ca merg la el si ii spun Idiotule, sa stii ca eati un mare prost ca m-ai lasat singura da eu te iubesc si vorbesc serios. Dar dupa ce se va întâmpla? Nu prea am experiență cu chestiile de genul asta. Poate ca ar trebui sa las asta sa mai astepte... Nu prea cred ca sunt pregatita sa ii marturisesc sentimentele mele pentru el. Nu că mi-ar fi teama... Adica... Mie nu mi-e teama de nimic... Ok... Mi-e al dracului de frica de cum ar putea reacționa. Suntem prea îndepărtați in momentul ăsta. Nu as putea aparea brusc spunandu-i ca il iubeac. Nici macar nu stiu la ce sa ma mai astept din partea lui. Gandesc prea mult, chestia asta va astepta mult pana se va întâmpla.