Dark Soul - Tokyo Ghoul Fanfiction

10.

A trecut o zi, au trecut doua, trei. A trecut o săptămână, doua, trei, iar eu munceam fara oprire. Acum il înțeleg pe Kaneki... Se trezea de dimineață, lucra, veneam eu, statea cu mine, adunam informații, vorbeam, apoi seara se intorcea la CCG si muncea iar. Asa si eu... Ma trezesc dimineața, ma documentez, caut tot felul de informații care mai de care mai utile, apoi vin ceilalti. Le dau cate ceva de făcut si ma duc sa ma antrenez. In prima săptămână m-am antrenat cu Suzuya. Tot nu am reușit sa il inving într-o lupta serioasa... Acum, vazand ca am progresat mult si am fost amabila cu Suzuya, am inceput sa ma antrenez chiar cu Arima-san, cand mai are timp. Observ ca am ajuns printre preferatii lui, el vazandu-ma ca un Sasaki in versiunea feminina. El ii stie întreaga poveste, il stie chiar mai bine decat mine... Dar asta nu contează asa mult acum... Tot ce contează e sa muncesc din greu sa ii infrang. Si iata ca a venit si ziua aceea. O luna jumate de la plecarea lui Kaneki-kun... O luna jumate de antrenamente si in sfârșit ma simt pregătită sa ii infrunt pe cei din Aogiri. Azi e ziua cea mare. Ziua in care imi voi atinge scopul. Ziua in care ma voi răzbuna. Ziua in care il voi face pe Kaneki mandru de mine. Aici trebuie sa fie. O cladire abandonata, e destul de mare. Singura in locul asta mi-ar lua o gramada. În ultima misiune de acum o săptămână am constatat ca la subsol erau mai multi, deci voi incepe de sus. Doua etaje plus parterul si subsolul. Ok, sa incepem. E o mare posibilitate ca Iepurele sa fie la subsol, în orice caz, pe el il las ultimul. Am urcat la ultimul etaj... Ei bine, ca sa am de unde coborî, caci aici nu era nimeni. Etajul 1, gol... Nimic. Nu-mi spune ca mi-am luat țeapă... Ei cred ca nici nu s-ar obosi cu mine... Nu isi închipuie ca eu le voi fi sfârșitul. Coboram pe scari cand simt o mana pe umar.
-Ce cauti? Te-ai pierdut cumva?
Am simtit un fior. O voce pițigăiată mi-a umplut urechile.
-Sau poate... Ești aici pentru noi?
Eu: Voi sunteti cei din Aogiri?
-Cine intreaba? *Râzând*
Eu: Cine întreabă? *Incep sa rad ca o psihopata* Persoana care o sa va omoare rand pe rand pe fiecare din voi. *Spun pe un ton mai întunecat*
-Nu ne subestima... Esti doar un om... Crezi ca ne poți ucide... Si pe deasupra mai vii si singura aici... Vei regreta. Nici nu am nevoie sa chem întăriri pentru tine, te voi manca si poate o sa te împart si cu Ayato-sama.
Eu: Povesti de astea imi citea mama inainte de culcare... Bineînțeles asta... Inainte sa o omorati voi.
Imi ies din fire si ii dau un pumn acelui ghoul. Era mica de statura. Era o fata. Mi-am scos katanele si a început lupta. A fost o distractie pe cinste, sa ma fugaresc cu acea creatura prin tot etajul. Nu o lasam sa ma atinga. Ii respingeam orice atac, evitam orice lovitura.
Eu: Eu cred că ataci cam mult, e randul meu.
Mi-am scos quinque-ul. Unul din ele... Aveam o colectie de 3 quinque. Asta era cel mai usor de folosit. Bineînțeles, nu e asa puternic, dar eu zic ca imi ajunge cat sa o omor pe domnișoara asta guralivă.
A durat mai mult decât credeam, dar am invins-o. Ca ritual invatat chiar din timpul primei mele misiuni, pentru a mă asigură ca nu o sa imi mai creeze probleme i-am taiat capul. Acum, unde eram? A, da, coboram la parter. Sper că ma voi distra si aici. De la prima vedere nu părea a fi nimic aici... Asta daca nu cumva au auzit țipetele de mai sus si au fugit mancand pământul. Dar hei, ce sa vezi, doi tineri si frumosi ghouli fix in fața mea. It's showtime. Scot cel de-al doilea quinque si ii iau prin surprindere. Au rezistat la asta. Clar, se așteptau sa ii atac. Era si logic. Dar asta e doar un detaliu. Oricum știm cu toții ce sa va întâmpla in continuare.
Eu: Faceți cunoștință cu Yuzuru Akashima, omul care o sa va cam distrugă!
Comparativ cu cea de dinainte, astia sunt mai tăcuți. Nu imi place, dar mai bine asa. Ma durea capul deja la cum vorbea acel ghoul pe care l-am omorat mai inainte. De data asta sunt doi, provocarea e mai mare.
Gata si cu ăștia, acum hai la subsol, aici sunt cei mai mulți. Am omorat trei, au mai ramas cinci.
Am coborât la subsol. Ma întreb daca stiau ca voi veni. O sa termin asta cat de repede posibil. Tot ce imi doresc e sa stau fata in fata cu Iepurele ăla nenoricit. Dar pana atunci trebuie sa trec de astia. Doi? Trei? Le simt prezența...
-Ce drăguț, un om.
-Avem ce manca!
-Ar trebui sa ii pastram si lui Ayato-sama... Nu vrem sa se întâmple ca data trecuta...
Eu: Sa stiti ca va aud! Nu e frumos sa vorbiți pe la spate, aratati-va!
Doi ghouli apar in fata mea.
Eu: Cred ca cina voastra e cam otrăvitoare... Pentru ca am de gand sa va omor pe toti.
Cei doi au început sa rada. Nu stiu ce ar fi asa amuzant in asta. Probabil ma subestimează... Din nou, sunt subestimată asta pana cand voi fi una cu... Unde au dispărut? In spate!
Ma intorc și incerc sa ii lovesc cu katanele mele. Sunt rapizi. Dar ma pot obișnui cu asta. Viteza am prins-o de la Suzu... Puterea de la Arima-san... Iar mânuirea acestor quinque de la Akira-san. Da, am învățat multe in tot timpul asta. Cand am spus ca sunt pregatita, chiar eram. Trebuie sa recunosc ca astia doi sunt mai puternici ca cei de dinainte. Asta nu va fi o problema pentru mine... Pe langa quinque mai am si kagunele și katanele. Nu e asa greu sa pui doi ghouli ca astia la pamant si doar de dragul distractiei sa te joci cu katanele pe corpurile lor, iar apoi sa le tai capetele. Adica tocmai am făcut asta. 5 jos... Inca 3. Iepurele, mica lui prietena si Bufnița... De Bufniță am auzit ca e puternica. Nici macar Kaneki-kun nu a reușit sa il bată dar asta e sansa mea sa il fac mandru nu? Numai din mandru sa nu devina invidios...