Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul I - În care am cea parte de cea mai neplăcută petrecere

NOTA: Aventurile lui Aris Allyson sunt o continuare a seriei de cărți Percy Jackson și Olimpienii. După ce am citit cel de-al 5-lea volum (ce mi-au plăcut foarte mult), am hotărât să creez chiar eu o continuare. 

     Salut! Eu sunt Aris Allyson, o persoană specială (așa cum îmi spunea mama). Am avut o viață normală, sau cel puțin așa mi se părea.

     Am stat închisa într-un apartament cu mama. Tata ne-a părăsit după nașterea mea. Mama spune ca nu a vrut sa plece, dar ca a fost nevoit. Spune ca ma iubea foarte mult, dar eu cred ca dacă toate astea ar fi reale nu ar fi plecat. Probabil ca nu ma plăcut pentru ca sunt un copil cu ADHD și dislexie. Dar destul despre tata, să continuăm povestea.  

     Mama a ținut să fac școala acasă. Nu mi-ai dat voie sa ies din casa, sa explorez lumea, nu știu de ce. Ma simțeam ca o ciudată. Nu am avut prieteni, mama mi-a spus să nu am încredere în nimeni, deoarece toți din afară de ea îmi vor raul. Am crezut-o. Priveam pe fereastră și îmi imaginam cum ar fi dacă și eu m-aș juca ca acei copii. Nu înțelegeam nimic dar îmi era frica să pun întrebări. Așa că mi-am continuat viața. Am învățat împreună cu mama mea tot ceea ce trebuia să știu, dar ea a pus accent pe mitologia greacă, nu știam de ce, dar nu ma deranjat, îmi plăcea.     

     La vârsta de 16 ani mi-am dorit o petrecere. Iubeam petrecerile dar nu am avut parte niciodată de una, doar am văzut. Dar în acel moment am rugat-o pe mama sa am parte de prima mea petrecere. Știa că nu e idee bună dar a acceptat. Am ales un local drăguț și am invitat câțiva copii din blocul unde stăteam. M-am distrat cu unii și chiar îmi plăcea, dar mama era îngrijorată. Nu știu de ce, dar cred că dacă mai stăteam mult ar fi leșinat. Era palida și se uita numai în jur, de parca în orice moment urma să ne atace cineva. Am simțit nevoita s-o ajut și i-am spus ca putem pleca. A încercat să zâmbească dar era prea speriată. M-am dus să-mi iau haina de la masă și chiar atunci am observat un bărbat. Era îndesat, și purta un costum de jogging cu imprimeu de piele de leopard. Avea adidași de culoare roșie și șosete negre. Parul sau negru, cârlionțat semăna cu al meu. M-am uitat un pic nedumerita. Mama a venit și m-a întrebat: 

     -Ești gata?

     -Da ..., am răspuns ușor distrata, ... mama, ști cumva cine e el?

     Mama la privit pe acel bărbat și privirea i-a înghețat. Cu greutate mi-a răspuns:

     -N-nu, acum hai sa mergem.

  Am luat haina și am plecat spre mașină. Ma uitam la toți acei copii pe care cu siguranță nu-i voi mai vedea. Ma uitam la acel loc pe care de asemenea nu-l voi mai vedea. Și m-am uitat și la acel bărbat pe care credeam că nu o sa-l mai văd. Am ieșit din local. Mama se uita în toate părțile. Am intrat în mașină. Am privit pe fereastră în timp ce mă apropiam de apartamentul meu unde urma să-mi petrec restul vieții. Nu era corect, dar asa era viata mea.     

     -Mama, vreau sa-ți spun ceva! mi-am făcut eu curajul să-i zic.

     Era încă palida. Eu aveam de gând să spun că nu mai vreau să trăiesc așa, dar m-am uitat la ea. Atata spaima pe chipul ei.

     - Da, dragă? Ce este?

     -Pai ..., m-am uitat în ochii ei fumurii, ... vreau sa spun ca am petrecut minunat la petrecere.

     A schițat un zâmbet pe chipul ei firav. Am continuat sa ma uit pe fereastra. Ma gândeam la tot ce sa întâmplat când la doua străzi distanta vad o creatura. M-am uitat mai atenta la ea. Am recunoscut-o din poveștile grecești, era ... Himera, un monstru tricefal, având un cap de leu, unul de capră și unul de șarpe. Am înghețat.

     -Mama ... cred că avem o problemă!

     Mama a zărit monstrul. Am vrut să zic ,, Hai acasă! " Sau ,, Suna la politie!" dar ea a spus:

     -Știu unde trebuie să mergem!

     A accelerat și a făcut curba. Nu era drumul spre casa. Nu înțeleg nimic. Chiar era în spatele nostru. Se apropia! Apoi mama a pus frână. .În fata noastră era Cazinoul Lotus. Am întrebat-o:

     -Mama, ce se întâmplă?

     Ea a spus doar:

     - Stai aici, ma voi întoarce!

     Am vrut să neg, dar mi-am dat seama că nu am altă opțiune. Am intrat în acea clădire.