Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul XVII-În care mergem cu trenul

Am fugit cu arcașul care ne ghida. Eu o ,,căram" pe Annabeth, care era inconștientă, Amethyst era cu Percy și arcașul cu Grover. Nu știam cine e misteriosul salvator. Ma uitam atent la el dar nu ii vedeam fata pentru ca era acoperita. M-am uitat la Amethyst. Abia dacă putea merge. Spaima ii mai trecuse dar era obosit. Cred ca și eu eram obosita dar toată frica ma făcea sa uit asta.

-Aici! spuse arcașul.

Vocea îmi părea cunoscuta dar în acele momente nu puteam gândi. L-am urmat pana la umbra unui copac mare și gros. I-am lăsat pe prietenii noștri ușor jos și am încercat sa-i trezim.

-Ce s-a întâmplat? striga Grover speriat. Am dat-o-n bara?

-Liniștește-te! i-a spus Amethyst. Totul e bine.

-Am avut un vis groaznic. Se făcea ca am fost capturați de un ciclop în timp ce va cautam, spuse Percy.

-Nu a fost un vis! spuse Annabeth. Apoi își aținti privirea către arcaș. Aris, cine e el?

-Asta as vrea sa știu și eu. 

El se uita la mine. Lua aer adânc în piept și ii dădu jos gluga. Când am văzut nu mi-a venit sa cred.

-Ce cauți aici? l-am întrebat.

Amethyst s-a uitat nedumerit apoi m-a întrebat:

-Scuze, cine e el?

-E fratele meu, Pollux. 

-Ești fiul lui Dionysos? întrebă apoi Amethyst.

-Nu, răspunse Pollux batjocoritor, sunt fiul Afroditei.

Amethyst zâmbi și spuse:

-Vad ca ai moștenit personalitatea tatălui tău.

Pollux se încruntă și vru sa spună ceva dar l-am întrerupt.

-Frate, nu mi-ai răspuns, ce cauți aici?

-Nu te puteam lăsa sa mergi singura într-o misiune periculoasa.

Nu am mai spus nimic. Doar m-am așezat la umbra copacului și am oftat. Sincer, ma bucuram ca Pollux era aici dar îmi era și frica ca as putea sa-l omor.

-Aris, asculta, mi-a spus el, nu ma interesează consecințele. 

L-am privit cu o ușoară neîncredere dar am încercat sa-i transmit ca ma bucur ca e aici.

-Sunt obosita, am spus eu atunci dornica sa schimb subiectul. Cred ca toți meritam putina odihna.

-Eu stau de paza, spuse Pollux.

-Ești sigur?

-N-am făcut nimic foarte obositor sa ma culc. Voi aveți nevoie de odihna.

-Nici eu nu dorm! spuse Amethyst.

-Amethyst, trebuie sa dormi, i-am spus grijulie.

-Nu vreau.

-N-o sa fi în stare sa mai lupți.

-Spun sa te culci, spuse Pollux. Stau eu de paza.

-Nu vorbeam cu tine.

-Mi-am spus doar părerea.

-Nu ți-am cerut părerea. Ma voi culca totuși pentru ca dacă ne ataca un monstru nu va fi nimeni în stare sa va apere în afara de mine.

-Amethyst, culca-te și gata.

Apoi am adormit și am avut un vis straniu. Era Atlas și în fata sa era Amethyst. Ii spunea ceva dar nu auzeam. Dar la sfârșit am auzit o propoziție: ,,Nimeni nu bănuiește nimic, stăpâne Atlas."

Apoi m-a trezit Pollux. Se auzea un zgomot puternic. Un zgomot de tren. Toti ne-am trezit.

-Ati auzit și voi? a întrebat fratele meu.

-Trebuie sa fie un tren, spuse Percy.

-Nu înțeleg. Ce cauta un tren în mijlocul pădurii? întrebă Grover.

-Hai sa mergem. Poate ne duce la Atlas, am spus eu entuziasmata.

Am fugit toți în direcția de unde se auzea trenul. Acolo am văzut cum vehiculu se oprește. Ne-am oprit și ne-am uitat fascinați și ușor temători. A ieșit ușor un bărbat îmbrăcat într-un sacou albastru. Cred ca era conductorul. M-am uitat la prietenii mei. Amethyst mi-a făcut un semn din cap sa plecam. Dar controlorul a început sa vorbească.

-Buna ziua, stimați călători. Doriți o călătorie cu trenul?

-Unde merge acest tren? întrebă Annabeth.

-Oriunde prin țara, frumoasa domnișoară.

-Hei, amice, spuse Percy încruntat, e a mea. 

-Iertare. Deci, ce spuneți? Călătoriți?

-Domnule, nu avem bani, spuse Pollux.

-Asa deci? Pai bine, atunci nu-mi rămâne altceva decât sa va iau pe gratis. Îmi plătesc părinții voștri alta data.

-De parca-ar putea, spuse Amethyst în șoaptă.

Prietenii mei au urcat dar eu eram parca lipita de pământ. Ceva nu ma lăsa sa urc. Conductorul s-a uitat la mine și a zis:

-Hai, fiica lui Dionysos, urca.

Am încremenit. De unde știa el cine sunt? Cum e posibil. Atunci chiar ca mi-a fost frica sa urc. Dar ca sa nu dau de bănuit am urcat. Trenul a pornit și călătoria a început.