Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul XXV-În care negociem

Am înaintat ușor. Amethyst încă ma ținea de mana. Am zărit ceva în fata. Ceva ce de la distanta mie mi s-a părut ca seamănă cu un copac. Dar era Atlas. Tinea cerul strigând și blestemând în greaca. 

Conștientizam ca lupta se apropie. Inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Si dintr-o data Amethyst s-a oprit. M-am uitat la el fără sa scot vre-un cuvânt. 

-Aris ... mi-a zis el.

M-am uitat la el așteptând sa-și continue ideea, pentru ca eu nu aveam curajul sa răspund.

-Noi ... spuse el cu o voce răgușită, noi suntem prieteni?

Întrebarea lui m-a șocat. Nu m-am mai gândit la asta. Oare care era răspunsul?

El se uita la mine așteptând un răspuns. Dar nu părea sa aștepte răspunsul ,,Da.". Nici nu părea sa vrea sa-l contrazic. Oare ce aștepta de la mine?

-Adica ... , își continua el ideea, noi o sa mai vorbim după asta?

-D-da. Asa ... asa cred.

El a rămas pe gânduri. Oare ce o fi fost în mintea lui? 

-Prieteni! striga atunci Percy. Veniți?

-Acum! am răspuns el.

Am dat sa plec, dar Amethyst m-a prins.

-Aris! Tu m-ai înțelege?

-Poftim?

-Adica, spuse el, vei fi de acord cu deciziile mele?

-Depinde de decizie. Acum, haide!

Am pornit în urma celorlalți. Am ajuns acolo unde Atlas ținea cerul. Zâmbetul plin de ura când ne-a văzut a fost destul pentru a înțelege ca a așteptat cu nerăbdare acest moment.

-Mai, mai. Ce avem noi aici? Sa fie chiar el? Vestitul Percy Jackson? Ha-ha! 

Vocea lui era una sinistra.

-Ai venit sa faci pe eroul? adaugă el. Ce drăguț!

Sarcasmul lui din voce nu era ca al lui Amethyst. El făcea lucrurile sa sune amuzant, în schimb el zicea lucrurile cu răutate. In momentul ala am observat ca Amethyst încă ma ținea de mana. Avea o expresie serioasa.

Atlas și-a întors privirea spre noi și a ras, spunând:

-Mai, mai! Ai decis sa nu-i spui, nu-i asa? Știam ca n-ai curajul s-o faci.

Eram confuza. La ce se referea? Atlas mi-a citit uimirea de pe chip și a răspuns întrebării mele.

-O! Nu as vrea sa fiu eu cel care strica totul, deși se vedea ca asta urmarea, asa ca il la s pe Amethyst sa va spună.

M-am uitat la el. Si-a plecat capul în jos.

-Amethyst?

S-a uitat la mine iar în ochi i se citea: ,,Ma descurc!". Apoi s-a uitat la Atlas si i-a spus:

-Nu voi face nimic din ce zici tu!

Atlas a ras. S-a uitat la Amethyst atent, apoi la noi.

-Bine. Daca nu le spui tu, le spun eu. Dragul vostru prieten, nu va este prieten. 

-Amethyst, ce tot spune? am spus eu speriata, dar Atlas a continuat.

-V-a mințit. Chiar credeați ca e o persoana buna? Tot ce vrea e razbunare, ca si mine!

-Nu-i adevarat! striga Amethyst iar o lacrima în curse pe obraz, dar și-a șters-o cu palma. Tu vrei asta! Eu vreau doar sa stau cu priete ...

-Care prieteni? Dupa ce ai jucat rolul unui agent dublu? Dupa ce te-ai prefăcut ca-i ajuți? Dupa toate astea, care prieteni?

Amethyst s-a uitat la mine cerând ajutor. Dar nu îl puteam oferi pana când nu îmi răspundea sincer la o întrebare.

-Amethyst, e adevarat?

A ezitat dar apoi a zis:

-D-da. Dar doar la început am lucrat pentru el. Apoi ... apoi a început sa-mi placa sa stau cu voi. Am ... am ...

Nu ma mai puteam uita la el. Cum putea sa ne facă una ca asta? Cum putea sa ne facă una ca asta?

M-am întors la ceilalți, ce nu îndrăzneau sa spună nimic.

-Prieteni, le-am spus, ce trebuia noi sa facem? Trebuia sa-l oprim pe cel ce voia sa-l ajute pe Atlas sa se elibereze! Corect?! Bun. Si noi e am făcut?! L-am adus la el! Ce prosti suntem! Hai sa terminam asta odată! 

M-am întors înapoi la Amethyst și am scos sabia de la tata pe care scria ceva ce m-a făcut sa ma enervez și mai tare: ,,Πόσο ενδιαφέρουσα είναι η διαμάχη σας!", adică: Ce interesanta e cearta voastră!

-Asta-mi mai trebuia! Amethyst, da-mi un motiv real pentru care sa nu lupt contra ta!

In locul lui a răspuns Atlas:

-Vezi unde s-a ajuns? Acum ai de ales. Ori lupți cu cei pe care-i numești prieteni, apoi va despărțiți și ramai singur, ori ma ajuți pe mine.

Amethyst ramase pe gânduri. Îmi venea sa strig la el. Era o întrebare simpla. Cum de mai avea dubii în privința răspunsului?

-Nu voi lupta cu tine, Atlas! Fa ce-oi vrea! Nu-mi pasa!

Am zâmbit și l-am luat în brate pe Amethyst, apoi mi-am dat seama ca încă eram supărat pe el. 

-Atlas, i-am spus, nu vreau lupta! Vreau sa negociem.

-Negociez numai dacă ,,eroul" tine cerul. Am nevoie sa fiu în forma pentru a negocia.

-Lasa-ne sa discutam un pic.

M-am apropiat de Annabeth și am conceput un plan. Apoi le-am spus și celorlalți ce au de făcut. 

-Bine. Percy va tine cerul.

Atlas paru uimit, dar zâmbi. Percy merse și ținu cerul. Atlas rase apoi se uita la noi. Era mult prea slăbit pentru a se lupta. Se mulțumi sa se așeze câteva minute.

-Acum sa negociem! spuse el cu un râset în glas, de parca asta era ultimul lucru care se va intampla.

-Ce vei cere pentru a tine cerul înapoi?

-Hmm ... întrebare dificila.

Dar planul meu era simplu. Mi-am dat seama ca Atlas îmi poate citi fiecare frica, fiecare emoție și fiecare gest, asa ca m-am gândit exact la ce spunea profeția.

-Vreau sa vad sânge vărsat.

Știam ca asta va cere. 

-Bine. Ma voi înjunghia, apoi tu vei tine cerul.

-Nu.

Răspunsul lui m-a șocat. Începea sa-mi fie frica. Nu voiam sa ucid pe nimeni, inima nu m-ar fi lăsat.

-Ce tot spui? Ma voi înjunghia eu. Accept acest sacrificiu.

-Ma crezi prost? Eu știu ca nu ai o problema sa mori. Oricum nu-ți place viata asta. Daca te-as pune sa-i omori pe ăștia trei, și arata cu degetul spre Annabeth, Grover și spre Percy, ți-ar fi ușor. Bine, nu ai recunoaște-o, dar nu ii prețuiești cum îl prețuiești pe trădătorul asta.

Amethyst se  uita serios la Atlas și a înțeles ce se întâmplă. Apoi a venit lângă mine și m-a luat de mana.

-Daca Aris ma înjunghie, spuse el, vei tine cerul?

-O, îmi voi tine promisiunea, dar nu se va întâmplă. Fata nu are inima sa facă asta.

-Mai vedem noi. Mai întâi jura pe raul Stix. Spune: ,,Jur pe raul Stix ca dacă îl va înjunghia pe Amethyst, voi tine cerul"

-Bine. Jur pe raul Stix ca dacă te va înjunghia voi tine cerul.

Un tunet se auzi. Amethyst se uita în sus și spuse încet: ,,Am încredere în tine, tata!", apoi se uita la mine și spuse:

-Aris, trebuie sa ma înjunghii!