Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul III-În care sunt toți creaturi magice

     Am coborât din mașină . Urma sa intru în Tabăra Semizeilor. Încercam să înțeleg totul și înainte să intru în traseu am tras cu ochiul la șofer. Era acoperit tot cu ... ochi. Am intrat.

     Nu știu cum să descriu locul. Era ... fantastic. Erau multe cabane ce cred ca formează un dreptunghi. Mai era și un câmp de căpșuni. Era și un perete de cățărat pe care curgea ... lava? Am mai văzut și păduri. Totul era ... MAGIC.

     -Dar unde mergem? L-am întrebat pe Grover.

     -La Casa cel Mare.

     Ma uitam în jur fascinata de tot ce-i acolo. Am văzut mulți copii. Dar oare sunt semizei? Și eu sunt un semizeu? E imposibil!

     - Toți de aici sunt semizei, Grover?

     -Nu toți, unii sunt...pai, o sa vezi.

     -Pai și eu?

     Nu mai înțelegeam nimic. El nu mi-a răspuns. Am ajuns.

     Am observat un bărbat, cu barba și parul castaniu și ondulat, care stătea într-un scaun cu rotile. Lângă el un bărbat ce citea dintr-o revista. Și-a ridicat privirea și a pus revista pe masă. Pe coperta era o imagine cu un vin. Atunci am spart tăcerea și am spus:

    -Pinot Noir, 1827.

    Toti  se uitau la mine. Bărbatul ce citează nu mă scapă din vedere.

 - Da, mă rog, de unde ști? Mi-a spus el.

- Nu știu. Pot recunoaște orice soi de struguri și orice vin.

-Mai bine v-as lasa! Spuse Grover si pleaca.

Bărbatul nu mă scapă din vedere. Aveam impresia că l-am văzut mai devreme, dar înainte să-mi dau seama cel ce stătea în scaunul cu rotile mi-a spus:

-Eu sunt Chiron, respon ...

Nu l-am lăsat să-și termine propoziția și am răspuns rapid:

- Chiron? Centaurul? Profesorul lui Ahile, Tezeu, Iason și ...

-Asclepios. Da, eu sunt.

- Dar ... nu arata ca un centaur.

- Da, la primele întâlniri prefer să mă arat așa.

-Dar stai liniștită, îmi răspunse celălalt bărbat, vei sta mult în tabără, deci îl vei vedea și sub formă de centaur.

-Și tu cine ești?

L-am privit drept în ochi. Avea ochii injectați. Mirosea totul a struguri. Apoi mi-am dat seama unde-l mai văzusem. A fost bărbatul de la petrecerea de ziua mea.

-Ați fost la ziua mea! Erați bărbatul acela.

- Da, nu speram să ma recunoști asa, dar da, am fost acolo.

-De ce? Am întrebat eu.

-De ce? a repetat el. Fiindcă este o petrecere.

Am stat un pic să mă gândesc. Era totul în ceață în acel moment. Apoi, după câteva momente am răspuns.

-Sunteți Dionisos! Zeul petreceri și al vinului.

-În sfârșit!

Eram ușor nedumerită. Aveam atâtea întrebări și prea puține răspunsuri. Chiar atunci a apărut Grover. Nu mai purta blugii aceia largi. Atunci mi-am dat seama ca...

-Ești un satir!

-Bravo!mi-a spus Dionysos. Acum ca ști ce suntem și cine suntem vrei sa vorbim?

Eram prea șocată să-i răspund. Totul era ciudat.

-Așază-te! Mi-a spus Chiron. Vom vorbi despre tot ce nu înțelegi.

M-am așezat la masa.