Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul VII-În care toată lumea mă uraște

Acum era timpul pentru jocul Capturează steagul. Nu știam cum se joaca și chiar eram interesată, dar cu cât înaintam în locul stabilit, cu atât simțeam ca ceva nu e în regulă. Fratele meu, Pollux, era în spatele meu.

-Ești bine? M-a întrebat el.

-Da! Am mințit eu.

Chiron a anunțat regulamentul și pentru mine, dar nu am putut fi atenta la ce zice. Tot simțeam ceva ciudat, ca și cum cineva era acolo și ma urmarea...ne urmarea.

După ce a spus Chiron tot ce avea de spus echipa mea a făcut un plan.

-Bine, a spus cineva din cabana Ares, deci, în primul rând...

Nu mai auzeam nimic. Era ciudat. Parca urechile mele se astupaseră singure.

-...tu vei sta lângă lac. Tu vei fi lângă stânca. Tu...

Era liniște în mintea mea, dar era o liniște tulburătoare. Una care te ucide când nu te aștepți. Ceva...ceva rău, pândea.

-Și tu, ...hei, fetițo. Hei tu! Ma auzi?

Liniștea din capul meu este sparta de o persoana. Nu o vedeam pe fata. Se apropia de mine și striga. Ma striga.De ce? Apoi s-a apropiat destul de mult cât s-o văd. Era o tipa cu o sulița. Atunci urechile mele s-au destupat.

-Aris! Aris, ești bine? Mi-a spus Pollux. Ai auzit ce a zis Clarisse?

-Nu, n-a auzit! A spus fata cu sulița care cred ca era Clarisse. Data viitoare când nu ma asculți...

Un băiat a pus mana pe umărul ei și i-a șoptit ceva la ureche. Clarisse s-a încruntat dar s-a liniștit.

-Da...scuze, ce trebuia eu sa fac? Am întrebat.

-Tu vei păzi steagul! Mi-a spus Clarisse.

Voiam sa spun ca nu ma simt în largul meu pentru o chestie atât de importanța și ca mai bine aș sta pe bara, dar cred ca asta nu era o opțiune. Atunci am zis:

-Bine.

-Bine, toată lumea la locurile lui. Hai! Hai! Hai!

M-am dus la steagul echipei mele. Steagul roșu. Ceilalți și-au ocupat și ei pozițiile. Eu aveam un singur lucru de făcut: SA PĂZESC STEAGUL. Era o treaba foarte importanta. Am încercat să mă concentrez. Am încercat sa rămân pe poziție, dar tot simțeam ca se petrece ceva rău. Apoi am auzit un zgomot dintr-un tufiș. Puteam sa rămân și sa păzesc steagul dar nu puteam sa nu verific ce e. Am zis ca nu stau mult, doar câteva minute.

Am mers pana la tufiș. Acolo am găsit un băiat.

-Aha! Am zis. Cine ești și ce cauți aici?

Băiatul s-a uitat la mine.

-Tha epistrépso sýntoma!

Și a dispărut.

-Tha epistrépso sýntoma. Am murmurat eu. Am încercat sa traduc dar nu am avut timp. S-a auzit un strigat victorios. M-am uitat sa caut steagul dar nu mai era. Echipa albastră câștigase. Coechipierii mei se uitau urât la mine. Clarisse a aruncat coiful pe jos și a plecat nervoasă.