Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul XXI-În care tata îmi trimite un proverb

Vi s-a întâmplat vreodată sa va treziți și sa fiți într-o mare încurcătură? Ei bine, n-ați vrea sa știți cum e. M-am ridicat ușor amețită.

-De ce nu opriți voi trenul? am întrebat.

-Frâna e rupta. N-avem cum sa-l oprim! mi-a spus Annabeth.

Am stat o secunda încercând sa ma liniștesc. Simțeam ca-mi explodează capul. 

-Grover, du-te și cauta-i pe băieți. Avem nevoie de ajutorul lor.

Annabeth s-a uitat la mine și a înțeles despre ce era vorba.

-Bun plan! mi-a spus ea.

-Ce plan? întrebă Percy.

-Avem nevoie de ajutorul tău. Tu și băieții veți trage cuiul ce tine vagoanele. Daca avem noroc planul va merge.

-I-am găsit! spuse Grover.

Amethyst și Pollux au venit amețiți. Când i-am văzut am zâmbit ușor apoi mi-am dat seama ca n-am timp de asta.

-Bine, uite cum facem, am zis eu încercând sa par încrezătoare, băieți, încercați sa scoateți cuiul acesta. 

Amethyst s-a uitat neîncrezător la cui dar s-a dus împreună cu ceilalți și au încercat sa-l scoată. Ma uitam la ei cum se chinuie pana când Amethyst a zis:

-E înțepenit. Hai sa încercăm alt cui.

-Nu putem! a zis Annabeth. Asta-i ultimul vagon. Cu cât scoatem un cui mai aproape de locomotiva cu atât șansele noastre sa nu cădem în prăpastie scad.

-Si ce facem? întrebă Percy.

-Ati încercat frâna de urgenta? a întrebat Amethyst.

-Am încercat-o pe cea din vagonul asta și nu merge. Nu are destulă forță, supse Annabeth.

M-am gândit în acel moment cum ar fi sa sărim din tren, dar asta nu era o opțiune, avem o viteza prea mare pentru asta. In timp ce ma gândeam Grover a zis:

-Teaca aia strălucește!

Nu mi-am dat seama din prima la ce se referea. Apoi m-am uitat la teaca pe care am prinso de cureaua pantalonilor. Într-adevăr, avea o culoare violet strălucitoare. Am scos cu grija sabia. Amethyst s-a uitat surprins și m-a întrebat:

-De unde ai sabia aia?

Nu i-am răspuns. M-am uitat la mânerul sabiei. Acum era scris altceva. Scria: ,,Δεν υπάρχει άνοιξη με λουλούδι."  Am noroc ca știu greaca.  

-S-a întâmplat ceva Aris? m-a întrebat Annabeth.

-Cu o floare nu se face primavara. Super, acum tata s-a dat pe citate! am spus enervata.

-Cred ca am înțeles eu, a spus Pollux.

-Mai e putin și cădem în prăpastie, grăbiți-va! ne-a spus Percy.

-Bine, nu mai e timp, ne-a spus el. Fiecare sa se ducă într-un vagon și la 3 tragem frâna de urgenta. Bine?

Ceilalți m-au aprobat. Fiecare a mers într-un vagon. 

-Bine! s-a auzit țipătul lui Pollux. 1!!! ... 2!!! ... 3!!! 

La 3 fiecare a tras frâna de mana și trenul s-a oprit. Am coborât toți din tren iar eu am căzut pe iarba. A fost prea mult pentru mine. 

-Se întunecă! a spus Pollux.

-Hei, vedeți lumina aia din pădure? ne-a întrebat Percy. Hai sa vedem ce e.

-Bine, am spus eu deși preferam sa rămân moarta pe iarba. 

Cu cât înaintam cu atât lumina era mai puternica. Speram din tot sufletul sa fie un loc unde sa putem sta nu lumina unui monstru. Când am ajuns nu mi-a venit sa cred. M-am uitat la Amethyst dar el nu părea încântat ca mine. El împietrise. 

-Amethyst, ești bine? l-am întrebat.

-Asta e casa bunicilor mei.