Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul IX-În care se da deșteptarea mai devreme

Era 6 dimineața. Pollux a încercat să mă convingă sa mai dorm, dar nu l-am ascultat. Trebuia sa vorbesc cu Chiron. Era urgent! Visul acela a fost înfricoșător de real. Dacă planul băiatului funcționa Atlas se putea elibera și atunci eram într-un mare bucluc.

Am ajuns la Casa cea Mare. Am urcat în graba scările. Nu ma interesa ora. Am intrat fără sa bat la ușa.

-Chiron! Chirooonn! Unde ești?

-Cine e? A întrebat o voce.

-Aris. Sunt eu, Aris. Trebuie sa vorbesc cu Chiron.

Se apropie de mine obosit domnul D.

-La ora asta tu, de obicei, nu dormi? Așa o să fie în fiecare zi? Vei veni la 6 dimineața sa tipi și să mă trezești? Ca dacă e așa îți poți face bagajul.

Ma uitam la el încercând să-mi dau seama dacă glumește sau chiar vorbește serios.

-Am nevoie sa vorbesc cu Chiron! Am insistat eu.

-Ce coincidenta, încă o persoana care nu poate dormi.

Ma holbam la el așteptând să-mi zică unde e. Acesta a oftat și a zis:

-Vino cu mine, e în biroul sau.

Am mers pe acel hol lung și frumos. Dionysos nu avea dispoziția potrivita sa vorbească la ora aceea și totuși a venit cu mine. De ce? Oare voia sa audă ce am de zis? Ochii injectați și fata serioasa îl făceau sa para ușor intimidant, sau poate așa ma simțeam eu în fata lui.

-Am ajuns! Bucură-te de minunata întâlnire matinala.

Chiron stătea serios și privea pe fereastra. Părea tulburat. Oare știa deja de vis? Oare era altceva de care eu nu știam?

-Te ascult, mi-a spus el.

-Am avut un coșmar.

Dionysos a pufnit:

-Și ai venit sa te ajutam sa te culci la loc? Eu sa ști ca nu sunt genul de persoana care să-ți cânte sa adormi.

Nu-l înțelegeam. Cum putea ca în aceste momente tensionate să-și bată joc?

-Te rog, mi-a zis centaurul, spune-mi ce s-a întâmplat. Ce-ai visat?

I-am povestit visul. El părea din ce în ce mai tulburat. S-a uitat la domnul D. și a spus:

-Ce părere ai?

-Părerea mea este ca trebuia să fie ceva mult mai însemnat pentru a ma trezi.

Chiron s-a uitat ceva de genul: Nu poți fi serios măcar o data?

-Îmi cer iertare, a spus tata, eu cred ca este un vis ce poate reprezenta o noua profeție. Este bine acum?

-Ma tem ca aveți dreptate. Draga mea, atât a fost din vis?

-Da, dar ce are de gând să facă?

-Ma tem ca vom afla.

-Ma voi întoarce în curând, am mormăit eu, va veni aici.

-Când va veni ii vom pune întrebări, dar pana atunci întoarce-te la culcare.

Nu m-am opus. Toată aceasta poveste ma consuma.

M-am întors meditând la tot ce am văzut în vis. Când am ajuns la cabana fratele meu era încă treaz.

-Deci? M-a întrebat el îngrijorat. Ce a zis Chiron?

-Sa ma culc.

-Atât? Și-a dat seama ca e mai lunga povestea.

M-am uitat la el și a înțeles ca mai am nevoie de o oră de somn. A dat din cap aprobator și m-am pus în pat. Nu am apucat sa dorm mult ca s-au auzit bubuituri. Pași, pași grei. Am ieșit din cabana în fuga. Toți eram acolo. Se auzea slab tropăitul pe fundal. Chiron se apropia. Toți eram confuzi dar apoi am văzut un dragon. Era Peleu, cel care păzea copacul. Avea ceva în gura. Nu mi-am dat seama ce.

L-a lăsat joc. Se formase un cerc de semizei în jurul sau. Chiron a trecut printre ei, s-a uitat la ce o fi fost și a strigat:

-Medic!

Câțiva copii din cabana Apollo au mers în fuga cu ambrozie și nectar. Orice ar fi fost i-a speriat tare pe ceilalți apoi a strigat cineva:

-Și-a revenit!

Când în sfârșit s-a eliberat drumul am putut vedea ce e, sau mai bine zis cine e. Am rămas nemișcată.

-Tu! Am spus.