Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul XIV-În care ne ataca o dracena

Am pornit la drum. Încercam sa par optimista, calma, relaxata, dar cum poți face toate astea când Amethyst e lângă tine!? 

-Cum poți fi atât de calm? am întrebat eu.

-O, pentru ca am trăit periculos toată viata mea.

-Eu am stat închisă toți acești ani.

-Nu ma mir ca ești stresata. Trebuie sa te relaxezi. 

Am încercat. Respiram ușor, încercăm sa cred ca totul va fi bine. Dar apoi iar ma uitam la Amethyst care pur și simplu ma stresa.

-Of, de ce ai fata asta asa ...

- Asa ... cum?

-Asa ... enervanta.

-Asculta, știu, ma placi, toate fetele ma plac, dar iepuraș ...

-Iepuraș?

- ... stai la rând. E o coada mare.

-Ce tot spui?

-Asculta, sunt flatat. Dupa povestea ta de viata îmi dau seama ...

-Tu nu-mi cunoști viata!

Probabil ca nu ar fi trebuit sa tip pentru ca acum se uitau toți la noi.

-Crezi ca nu știu nimic despre tine? m-a întrebat, dar ei tot se uitau spre noi.

-Ma îndoiesc ca-mi cunoști trista poveste de viata.

-Ai avut parte de o mama foarte protectoare din câte-mi dau seama. Apoi ți-ai întâlnit tatăl zeu și sperai sa fie mai bun de atât, dar, vai, dezamăgirea, era doar un bețiv.

-Hei! El ...

Voiam sa-l apar. Nu putem sa-l las sa vorbească asa de tata, dar nu știam ce sa-i zic. 

-Ce, n-am dreptate?

Nu i-am răspuns. Călătoria asta mi se părea din ce în ce mai inconfortabila.

-Sti de la ce vine Amethyst? m-a întrebat el.

-Sa ghicesc, de la piatra Ametist?

-Corect. Se spune ca piatra aceasta te apară de beție. Deci, stai calma, te apar eu de tatăl tău.

-1. Asta nu e amuzant. 2. Ma pot apăra și singura. 3. Monstruuu!

-Hai, știu ca nu a fost o gluma amuzanta pentru tine, dar serios, nu sunt un monstru.

-Nu, acolo, monstru!

Era o dracena, o femeie șarpe. Si ne urmarea.

-Calc-o!

Dracena s-a urcat pe mașină. Argus a apăsat pe accelerația dar monstrul se tinea bine. Amethyst se uita în toate direcțiile spoi scoase sabia și spuse:

-Am un plan. Argus, când îți zic eu pui frână.

Amethyst deschise ușa. Nu știu de ce dar inima-mi bătea foarte tare și l-am prins de mana.

-Ce vrei sa faci? l-am întrebat eu.

-Ai încredere. 3 ... 2 ... 1 ... ACUM! 

Argus pune frâna brusc, dar toți ne țineam bine. Dracena însă nu a rezistat și a căzut. Atunci Amethyst sari din mașină și o înjunghie pe femeia șarpe. Aceasta se transforma într-o pulbere. Am fugit repede spre el. 

-Ai fost uimitor! De unde ai învățat sa faci asa ceva?

-Când ești toată viata urmărit de monștri înveți câte ceva. Eu ... au!

M-am uitat la mana sa. Avea o tăietură mare ce sângera.

-O, ești rănit! Hai în mașină.

L-am ajutat sa urce. Mi-am rupt o bucata din mânecă și i-am bandajat rana.

-Acum ești mai bine? l-am întrebat.

Toti eram în jurul lui. 

-Pai ... ai grija! striga el.

Dar nu apuca sa mai spună nimic. Un copac ne bloca calea iar frâna s-a rupt. Ne-am izbit.