Aventurile lui Aris Allyson

Capitolul XIII-În care primesc un cadou drăguț

După ce m-am certat cu fratele meu am mers la intrarea în tabără. Acolo erau Chiron, Percy, Annabeth, Grover și Amethyst, dar nici urmă de tata. Nu avea de gând să-și ia la revedere? Dacă nu o să mă întorc și el nici măcar nu își va lua la revedere? 

-Sunteți toți gata? a întrebat Chiron.

M-am uitat la ceilalți. Nimeni nu părea dornic de plecare, dar trebuia. 

-Bine, continuă Chiron, uite cum facem, Argus vă va duce pană unde poate, iar de acolo vă descurcați. 

Nu spunea nimeni nimic. M-am uitat la Amethyst, care era singurul ce zâmbea. Mi-a făcut cu ochiul. 

-Tu de ce zâmbești? am întrebat eu.

-Pai, nu sunt eu un a tot știutor, dar știu ca nu putem sta suparăți. Dacă suntem deprimați nu vom avea starea necesară să ducem la bun sfârșit misiunea. 

-Amethyst are dreptate, spuse Chiron. 

Nu puteam zâmbi, nu aveam de ce. Porneam într-o misiune periculoasă. Cineva urma să moară, înjunghiat chiar ... chiar de mine. Am stat închisă într-un apartament 16 ani, dorind sa vad cum e lumea și sa pornesc în aventuri, acum ca vad cum e, îmi ... îmi e frica. Ce va urma? Unde voi ajunge? Voiam cu atâta disperare sa ma retrag în mintea mea, dar nu era momentul potrivit. M-am uitat la ceilalți. Poate fratele meu avea dreptate, el ar fi trebuit sa meargă.

-Suntem gata, nu-i asa? am întrebat.

Ei au dat aprobator din cap.

-Atunci, sa mergem.

Ne îndreptam spre mașină. Inima-mi bătea asa de tare. Am dat sa intru, dar Chiron m-a oprit.

-Înainte sa pleci, mi-a zis, tatăl tău are un cadoul pentru tine.

Nu am zis nimic. Tata a trimis pe cineva sa-mi dea un cadou pentru ca el nu vrea sa ma vadă.

Mi-a dat o brățară, una cu un pandantiv în forma de strugure. Mi-ar fi plăcut, chiar mi-ar fi plăcut, dacă mi-ar fi dat-o tata. Si cu toate astea am zâmbit forțat. 

-Mulțumesc. Adica, spunei ,,Mulțumesc!" din partea mea.

-Drum bun.

Am urcat în mașină. Acum e acum. Aventura ne așteaptă.