Nu-mi plac sărbătorile, clar! Nici cele de iarnă, nici cele de primăvară-toamnă sau de ce-or fi ele. Ştiu că mi se spune Grinch pe la spate, dar mă prefac că nu aud, aşa nu mai trebuie să încerc să demontez un stereotip atât de evident.
Dacă m-ar întreba cineva de ce, nu aş şti ce să-i răspund pentru că nu am un motiv anume. Mai bine spus nu am unul important.
Pur şi simplu nu-mi plac! Le detest, punct! Singura parte plăcută a lor rămâne faptul că, în acele zile, este vacanţă. Nu degeaba! Este liber ca să ai timp să te comporţi altfel decât în restul anului.
De ce toată lumea înnebuneşte, practic, în preajma lor? Nu este acesta un semn de dependenţă? În mod intenţionat, oamenii îşi injectează periodic în vene acest virus care îi lasă nu doar faliţi, dar şi epuizaţi fizic şi emoţional.
Să nu uităm că în aceste zile Urgenţele sunt pline de pacienţi care au făcut excese. Că doar e... Sărbătoare!
Şi rudele, prietenii, toată lumea cunoscută sau necunoscută, sunt greţos de lăcrămoşi şi de empatici. Toţi vor să te ajute, chiar dacă n-ai nevoie de ajutor; toţi vor să te mângâie şi să te strângă în braţe, chiar dacă le-ai spus şi sugerat de mii de ori că intri în şoc anafilactic dacă îţi fac asta; toţi vor să-ţi prezinte pe cineva, chiar dacă le-ai explicat că nu eşti interesat de noi cunoştinţe, eventuali prieteni sau partenere...
Dar mai ales, iar asta este cel mai enervant lucru, toată lumea se interesează dacă ai cu cine să-ţi petreci sărbătorile.
Şi dacă n-ai...
Şi dacă n-ai, este imposibil să nu se ofere cineva să te primească la masa lui, în familia lui, în mijlocul grupului său de prieteni, la petrecerea pe care a organizat-o de mai bine de jumătate de an.
Şi nu poţi refuza, nu! Pentru că-l jigneşti!
Cineva-ul – îi spun el, dar poate fi şi ea, foarte bine – se simte generos, bun – „De Crăciun, fii mai bun...!" – simte că dacă devine uman în acele zile, va putea uita cât de oribil s-a purtat cu tine în restul anului, cu excepţia celorlalte sărbători din an. Sau poate că nu s-a purtat oribil, doar te-a ignorat, nu a ştiut că exişti sau a uitat.
Iar tu nu vrei să fii alături de familia lui, de prietenii lui sau la petrecerea lui; nu-i vrei tovărăşia şi mâncarea pregătită special pentru acea zi; nu-i vrei băutura care umple masa şi nici glumele răsuflate; nu-i vrei saliva pe obraji când te pupă duios după primele zece pahare de vin de ţară şi nici să-i vezi lacrimile care i se înnoadă pe sub nas şi se transformă în mici pârâiaşe care se scurg mai întâi în...
Bleah!
Nu, nu vrei nimic din toate acestea şi nici măcar starea de mahmureală sau de preaplin pe care le simţi vreme de câteva zile, până când te întorci la serviciu mai obosit și mai nervos decât înainte de... sărbători.
De ce toată lumea vrea să facă abstracţie de faptul că singurul lucru pe care ţi-l doreşti este să... stai? Să stai acasă şi să-ţi faci o cafea, să bei o bere şi să mănânci o pizza, în timp ce te uiţi la unul din sezoanele House MD, Dexter, Mentalist sau Criminal Mind.
Hm, acum îmi dau seama că toate serialele astea au ceva în comun, dar mă prefac că nu observ. Este vorba desigur de genialitate. Hahaha! În fiecare din ele psihopatul este genial.
Psihopat?
Nu, sunt doar cinic, sarcastic şi mizantrop. Dar mă simt bine în pielea mea. Sunt bine cu mine însumi și nu vreau decât să petrec cu mine vacanța de sărbători. Chiar nu înțeleg, de ce va uitați așa de ciudat la mine?
Nu este destul că în restul timpului sunt politicos şi socializez - la serviciu, în metrou, la hipermarket sau cu vecinii – cu cei pe care îi întâlnesc, chiar dacă pe unii nu i-am văzut în viaţa mea?
„Am terminat documentaţia, încep să lucrez la raport. Adu-mi, te rog, datele de care am nevoie ca să-l termin mai repede! Nu le ai?! Nicio problemă, termină-ți convorbirea la telefon, mă duc eu după ele."
„ Vreţi să staţi jos, doamnă? Nu, nu vă faceţi probleme că rucsacul dumneavoastră mi-a zburat telefonul din mână, îl voi recupera la Victoriei când coboară toată lumea. Măcar cartela va rămâne intactă. Coborâţi la prima? Nu? Lăsaţi, nu vă deranjaţi, voi coborî odată cu dumneavoastră, apoi iau metroul invers câteva stații până ajung acolo unde trebuia să cobor de prima dată."
„Îmi puteţi da o pungă? Plătesc cu cardul! Mai daţi-mi o pungă, vă rog, aceasta s-a rupt din cauză că am pus salata şi roşiile în ea. Da, știu că am greșit, promit că altădată nu voi pune în ea decât un pachet de șervețele. "
„Bună ziua, vecină! Aţi gătit din nou varză? A, nu miroase, am ghicit, sunt vestit pentru flerul meu. Copilul e bine acum? Nu-l mai doare urechea? Aha, nu l-a durut urechea, se juca, doar, la ora 2:00... Dar mobila? Aţi reuşit să redecoraţi apartamentul? Nu sunt ironic, săru'mâna, am doar un simţ al umorului ceva mai ciudat."
Familia şi prietenii – încă mai am câţiva – îmi spun că nu am fost mereu aşa, ci că m-am transformat dintr-o persoană drăguţă în... ceea ce sunt acum.
Persoană drăguţă, hm!
De ce nu-mi plac sărbătorile? Poate mă veţi ajuta să înţeleg, citind cele ce urmează.
Şi... să nu uit!
Sărbători fericite!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
