Cine mi-a furat Crăciunul?

Capitolul 13

            

          Monica adormise cu faţa spre el. Uitase cât e de dulce, iar plânsul îi înroşise nasul ca lui Rudolf, renul lui Moş Crăciun.

         Hank oftă, era cumplit de trist pentru că nu-i putea spune adevărul, ar fi aruncat-o în bezna disperării dacă-i mărturisea ce se întâmplase cu el. Da, îl iubea cu adevărat, de data asta-i simţise pasiunea când făcuseră dragoste. Rămăsese uimit când o văzuse goală, trupul ei se modificase într-un fel delicios. Era mult mai sexy decât înainte când era atât de topit după ea.

         Nu se putu stăpâni şi oftă din nou. Se întoarse cu spatele la femeia adormită şi se uită la telefon pe ascuns. Avea paisprezece apeluri ratate de la Khristen. Tastă un mesaj scurt: „Sunt bine, te sun mâine."

         Era ora prânzului în Tokyo. Khristen rămăsese singură, nu cunoştea decât câteva persoane, iar acelea erau plecate în Europa, la familiile lor.

          Ce-i va spune peste câteva ore?

          Nu, ar fi fost prea crud să-i spună prin telefon că rămâne cu soţia sa care va naşte în primăvară. Dar nici nu se va putea întoarce mai repede de ianuarie.

         Ce-i va spune Monicăi când va trebui să se plece peste câteva zile în Japonia?

         Îl apucă durerea de cap, era într-o situaţie fără ieşire. Monica gemu şi îşi mângâie burta fără să se trezească. La lumina lunii, Hank observă mişcările omuleţului din ea şi îşi apropie cu grijă palma. Îl simţi lovind puternic şi hotărât.

         — Te distrează? bombăni soţia lui. Se trezise când piciul începuse să-i lovească abdomenul.

        — Eşti un mic obraznic, şopti Hank cu obrazul lipit de burta Monicăi.

          Femeia îşi şterse o lacrimă cu dosul palmei.

          — De ce plângi? o întrebă el uimit.

          — Nu-mi vine să cred că te-ai întors şi că eşti aici. Mi-a fost atât de teamă că te vei supăra că am ascuns de tine sarcina, dar mi-a fost teamă că te vei întoarce doar pentru copil.

         „Prostuţa mea... Dacă aş fi ştiut mai devreme..."

          — Trebuia să-mi fi spus - îi reproșă cu blândețe - dar e bine că am aflat şi acum.

          — Chiar... Cum de te-ai întors? Spuneai că vei lucra de Crăciun.

          O minţise, pentru ziua de Crăciun îşi făcuse planuri cu Khristen. Dacă nu era Michelle, acum micuţa norvegiană i-ar fi purtat inelul, iar după câteva zile, el ar fi fost la un notar pentru întocmirea actelor de divorţ.

          Se cutremură. Michelle îi făcuse un bine. Nu pentru el, era conştient de asta, dar femeia aceea dubioasă îi făcuse cel mai mare serviciu din viaţa lui, chiar dacă îl ameninţase cu moartea în cazul în care Monica va afla de telefon. Şi Hank ştia când trebuia s-o ia în serios pe Michelle.

           Doar că se afla într-o mare încurcătură - cum să procedeze cu Khristen care îl aştepta la capătul celălalat al lumii?

          — Am rezolvat mai repede decât m-am aşteptat, minţi din nou.

          Spera ca această minciună să fie printre ultimele. Îl ardeau ca nişte otrăvuri care se adunau în el, îl strangulau şi nu mai avea destul aer ca să poată respira.

          — Ce bucurie mi-ai făcut cu întoarcerea ta! zâmbi Monica şi îl sărută pe mâna care se odihnea lângă ea.

          Adormise din nou. Părea linişită şi zâmbea în somn. Zâmbetul acela îl omora mai rău ca un pumnal.

         Nu, nu mai putea să o mintă în halul acela. Cu tot riscul, a doua zi îi va spune totul, iar ea va decide ce va face cu el. Da, asta era singura soluţie, îi va lăsa ei puterea de hotărî ce se va alege de căsnicia lor.

          Dar a doua zi era Crăciunul...

         Oftă din nou şi se întoarse iar cu spatele. Nu putea să o vadă dormind atât de împăcată când peste câteva ore o va ucide cu adevărul lui.