Cine mi-a furat Crăciunul?

Capitolul 8 - Târgul de Crăciun

           În faţa Hotelului Ritz vin şi pleacă taxiurile încărcate cu turişti de toate naţiile. Primul impuls este să o sun pe Gretchen, dar toată atmosfera aceasta de sărbătoare, care străluceşte în aura tuturor celor pe care îi întâlnesc, şi zăpada aşternută peste oraş mă îndeamnă să nu îmi petrec timpul doar în cameră, ci să încerc să vizitez oraşul, cu atât mai mult cu cât nu am fost aici decât în interes de serviciu şi niciodată în această perioadă.

          Eram curios să văd cum arată Viena iarna, mai ales că auzisem despre minunatele târguri de Crăciun, deschise încă de la mijlocul lunii noiembrie.

          — Excelent, îmi spun, bucurându-mă nespus de idee. Aş putea să-i fac o surpriză lui Gretchen, aşa ar mai uita supărarea pentru că am lipsit aseară. Desigur că un flecuşteţ cumpărat din târg ar mai îndulci-o pe blondină.

         Îmi dau seama exact când încep să cobor cu liftul că nu i-am lăsat măcar un bilet. Desigur că-mi va vedea lucrurile, dar tot nu va şti pe unde sunt. Mai bine las vorbă la Recepţie ca să ştie unde sunt.

          Mai bine nu, oricum va şti că am venit... Chiar dacă i-aş spune că merg să vizitez târgurile tot nu va putea să mă caute, mai ales că nu am telefon.

         Oare găsesc un centru să-mi repar telefonul sau mai bine îmi cumpăr altul? Dar am nevoie de fişierele stocate în memoria lui, aşa că e absolut necesar să ajung la un service de telefoane.

         DAR E CRĂCIUNUL!!!!

         Calmează-te, Andrei! Nu ai venit aici să lucrezi, ci să te destinzi. Este bonusul oferit de companie pentru munca eficientă şi sutele de ore lucrate peste program. Dacă ai nevoie de telefon, îl vei putea folosi pe cel al lui Gretchen sau poţi cumpăra un telefon ieftin, cu cartelă.

         Dar nu am agenda cu numerele prietenilor, cunoscuţilor, familiei ca să le urez la mulţi ani!

          Calmează-te încă o dată, Andrei, oricum nu ai prea multe numere din acestea pe care să le utilizezi. Pe cine vrei să suni? Pe tata? Nu e obişnuit să-l suni mai des de o dată   pe lună, aşa că l-ai îngrijora de pomană, ar crede că eşti beat sau că ai pierdut banii la jocuri de noroc. El ştie că, mai degrabă, l-ai vizita decât ai vorbi cu el.

         Pare nefiresc să vorbesc cu tata la telefon. Nu ştiu despre ce aş putea vorbi. Epuizez toate subiectele în mai puţin de un minut, este jenant. Oare când au dispărut cuvintele dintre noi?

         Poate vrei să vorbeşti cu Ramona, Andrei! Chiar, de când nu ai mai vorbit cu ea? De... trei luni? Ba nu... de şase luni, nu-i aşa? Las-o în pace, mai bine. O şi sperii dacă o suni acum, de Sărbători, va crede că ţi s-a întâmplat ceva.

          Hahaha! Poate vrei să suni un prieten! IN.TE.RE.SANT! Cu cine vrei să începi? Cu Horia, prietenul tău din copilărie? Ia să vedem de când nu ai mai vorbit cu el? BINGO! De aproape trei ani?! Tztztz! Ce ruşine! Cum ar fi să-l suni acum şi el să se întrebe mirat: „Cine este Andrei?"

         Hai să vedem... Poate ai putea să-l suni pe Gabriel! Excelentă idee... Dar Gabriel a renunţat să te mai caute de aproape... doi ani? Când au trecut doi ani?

          Dar poate un coleg, ceva? Unul alături de care te-ai spetit muncind ca un idiot?!

          A, da... Au familie, copii şi sunt la socrii, părinţi sau în vacanţă şi au închis telefonul pentru două săptămâni cât au concediul de Sărbători...