Cine mi-a furat Crăciunul?

Capitolul 3

           

            Privindu-se în oglindă, Monica se farda fără să se poată concentra la ce făcea. Michelle o surprinsese şi asta nu-i plăcea. Uneori se mai întreba de ce mai era prietenă cu o fiinţă atât de machiavelică. Aflase abia acum că Andrei lucrase la compania unde ea avea o importantă funcţie de conducere.

             Din seara sărutului, nu-l mai întâlnise pe Andrei şi încercase din răsputeri să-l uite. Cu toate acestea, chipul îndurerat al Andreei îi rămăsese scrijelit în memorie. O văzuse peste umărul lui când aproape îşi pierduse răsuflarea, cutremurată de pasiune. Nu doar răsuflarea, ci şi mintea o trădase. Cum putuse uita de datoria ei? Cum îşi bătuse joc de dragostea lui Hank? Un sentiment acut de vinovăţie o spulberase în interior şi îl pălmuise pe Andrei ca şi cum ar fi fost obrazul ei. În ea voise să dea, nu în el. El nu ştia ce „contract" făcuse ea cu Dumnezeu. Acela a fost afacerea vieţii ei. Când Hank o ceruse de soţie, ea îşi promisese că-l va face fericit pe acel om care o iubea atât de mult încât îi acceptase şi mica familie: o mamă excesiv de pretenţioasă şi un copil, adorabil ce-i drept, dar care nu era nici măcar al ei. Uitase de datoria ei în braţele lui Andrei şi o rănise şi pe fata aceea care venise cu el. Cu ce drept se juca ea cu destinele oamenilor?

          Se schimbase mult în scurtul timp petrecut alături de Andrei. Au fost câteva zile, e adevărat, dar acestea avuseseră darul să o încălzească atât de mult în interior încât scosese la iveală sentimente pe care le uitase: dragostea, generozitatea, puterea de a accepta că nu i se cuvine totul pe lumea aceasta, dar, mai ales, puterea de-a ierta şi de-a merge mai departe.

          Trecuse mai mult de jumătate de an de la acea întâlnire şi mailul pe care i-l arătase pe plajă Michelle o răscolise profund. Credea că uitase de Andrei şi că se afla pe drumul cel bun. Făcea sex aproape în fiecare zi cu Hank şi se simţea extrem de bine, iar micuţa Gaby îi lumina sufletul cu fiecare zâmbet de pe chipul drăgălaş. De ce avea acea senzaţie acum? De ce se simţea prinsă într-un vârtej?

         — Michelle, doar tu eşti de vină! Să te ia naiba, vrăjitoare ce eşti!

         Aruncă puful înapoi în pudrieră şi firişoare aurii se ridicară în aer, acoperind într-un strat subţire mahonul măsuţei de toaletă. Îşi sprijini fruntea în palmă şi rămase aşa până ce îl auzi pe Hank strigând-o din livingul apartamentului spaţios pe care îl ocupaseră în acaeastă mini-vacanţă.

         — Monica, ai terminat?

          Se ridică imediat în picioare, privi ceasul şi intră în panică.

          — Imediat!

         Uită de Andrei şi de starea de vinovăţie care o copleşise pentru mai multe minute. Scoase din dressing rochia aurie şi se îmbrăcă cât putu de repede. Venea perfect pe trupul subţire şi sandalele cu toc aurii scoteau în evidenţă picioarele bronzate. Se privi din nou în oglindă. Arăta sexy în rochia aia. Se simţea sexy şi era fericită. Avea un soţ atent, iubitor şi arătos care nu arunca nicio privire femeilor care întorceau capul după el. Era doar al ei şi ea era doar a lui.

         Doar a lui...