Cine mi-a furat Crăciunul?

Capitolul 12 - Jocuri și strategii

          Ce tare a sunat asta! Nici dacă voiam, nu reuşeam să scot un astfel de efect. Monica se holbează, neştiind ce să spună şi interpretând întrebarea aşa cum ar interpreta-o oricine. Nu mă obosesc să-i explic. Cine ştie, poate am noroc şi iese mai bine decât mă aşteptam.

          — Patul?! Mda, înţeleg că nu ai unde să  dormi.

          ŢEAPĂ! Nu a căzut în plasă, deşi speram... Multe speram, dar poate mai bine că nu a înţeles altceva, sunt mort de oboseală.

          — Ai putea să faci un gest generos faţă de aproapele tău, mă milogesc cât mai caraghios ca să pară doar o glumă. Vei primi înapoi înzecit.

          — Bănuiesc că nu de la tine, îmi întoarce vorba pe un ton acru.

          — Ştii cum se spune: „Bine faci, bine primeşti!"

            Râd şi îmi trec degetele prin păr ca să-mi ascund stânjeneala. Nu ştiu de ce mă simt aşa, este prima dată când vorbim serios, fără să ne insultăm.

          — În regulă, răspunde după ce meditează aproape un minut. Dar vor fi câteva reguli, ţi le voi spune în cameră.

           — Orice! accept fără să mai stau pe gânduri, bucuros că nu va trebui să dorm în maşină la minus cincisprezece grade Celsius. Până la urmă este aşa de frig că nici un câine nu laşi să doarmă afară.

         — Pe un câine poate că nu... Dar nesimţiţii pot încerca dacă nu se comportă cum trebuie.

         — Promit pe onoarea mea de cercetaş!

          Se uită la mâna mea ridicată şi îşi arcuieşte din nou colţurile gurii.

           — Ai grijă ce încerci să cercetezi! mă ameninţă în glumă, dar eu ştiu că nu glumeşte.

            O urmez, trăgând trolerul uriaş după mine şi ţinând păpuşa la piept. În faţa liftului se opreşte şi îşi opreşte privirea pe darul de la Gaby. Nările încep să-i freamăte, semn că a început să se înfurie.

         — Tot nu mi-ai spus... Ce este cu păpuşa asta? Ai furat-o de la Gaby? Ai păcălit-o ca să ţi-o dea ţie? Ai şantajat-o? Ai fetişuri sau obsesii legate de păpuşi?

          Stai calm, Andrei! Nu reacţiona! Fii blând, înţelegător!

            — Gaby... Am găsit păpuşa în troler. Gaby a ascuns-o acolo, s-o descopăr când aveam să ajung acasă. Bănuiesc că a vrut să mi-o dăruiască, să n-o uit.

         Monica mă studiază cu atenţie şi decide să-mi dea crezare. Este deja un pas înainte.

          — Fie, doar de data asta. Vom fi chit, nu-mi place să rămân datoare cuiva.

          S-o crezi tu că este doar de data asta!

          Zâmbesc îngâmfat şi plin de încredere în zile mai bune. Sau nopţi...

          Calcă înaintea mea cu paşi măsuraţi de parcă i-ar număra. Cred că se gândeşte întruna dacă face bine ceea ce face. Sper că i-a dat cu plus, nu cu minus, când se opreşte în faţa camerei ei.

          — Aşteaptă puţin, trebuie să aranjez ceva.

          Intră şi închide uşa, lăsându-mă ca pe un fraier în prag.

          Trec mai multe minute şi câţiva clienţi trec pe lângă mine şi mă privesc curios. Îmi aduc aminte că am telefonul în buzunar. Şi ce dacă nu mai funcţionează, ei nu au de unde să ştie asta, aşa că iniţiez o convorbire falsă cu cineva de la serviciu.