👆🏻👆🏻up is Isabelle Jones
Isabelle POV:
22.07.2018. O zi frumoasa ? Soarele strălucește puternic pe cer, pe chipul oamenilor de pe strada se citește fericirea și liniștea, stau in patul din camera mea cu muzica pe fundal, cireșul din fata geamului îmi tine umbra.
Da, chiar ar fi fost o zi frumoasa dacă patul ar fi fost cel din fostul oraș.
Ieri m-am mutat in Valencia cu mama mea și noul meu tata. Nu am fost de acord cu aceasta mutare dar fiind o adolescenta care abia a făcut 18 ani nu prea am avut de ales.
Privesc ceasul și observ ca este ora 11:00. Trebuie sa ajung la cafeneaua unde m-am angajat și fiind prima zi de lucru nu pot întârzia.14:45 . Am aproape o ora de când sunt aici și deja vreau acasă . Vin tot felul de oameni la aceasta cafenea, de la copii de 3 ani pana la bătrâni care cred ca au trecut pragul de 60.
Aud clopoțelul ușii sunând, asta însemnând ca am un alt client de servit. Ma apropii de acesta cu pași mici, in mana dreapta având carnețelul :
I-Buna ziua! Cu ce va pot servi?
?-O cafea neagra.
I-Imediat, domnule!
Ce tip arogant! Politetea nu este scumpa și un amărât de "te rog " la final nu era un efort prea mare. Pariez cu slujba ca este tipul de baiat pe care mami îl tine in puf. Sigur e un baiat de bani gata care ii vede pe toți inferiori. Urăsc genul acesta de persoane.
După 15 minute
După ce este gata cafeaua ma îndrept spre clientul meu fiind sigura ca o sa aibă ceva de reproșat ținând cont ca a trebuit sa aștepte aproape 20 de minute pentru o cafea. Nu este vina mea, eu sunt fata cu servitul, colega mea care se ocupa cu preparatul a dispărut și a apărut abia acum 7 minute.
Când doi pași ma despart de masa tipului, imi simt piciorul stâng ducându-se intr-o parte și in următoarea secunda eu ajung prietena cu podeaua iar cafeaua pe tipul din fata mea . Ce pot sa spun, viata continua sa își bată joc de mine .
?-Ce crezi ca faci ?
I-Scuzați-ma, a fost un accident, in acest loc podeaua este uda iar pantofii mei au alunecat!
?-După ce am așteptat 20 de minute pentru o amărâtă de cafea acum îndrăznești sa o verși pe mine?
I-A fost un accident! Crezi ca as fi făcut-o intenționat ?
?-Normal ca a fost un accident, se vede de la o posta ca ești o neatenta!
In momentul ăla am rămas muta. Nu intelegeam cum un tip ca el, care nu m-a vazut niciodata in viata lui, îmi vorbeste ca și cum ne cunoaștem.
Nu am venit in acest oraș sa fiu umilita de un golan răsfățat.
I-Uite, stii ceva, ți-am spus cum au stat lucrurile, dacă vrei sa intelegi, ți-as fi recunoscătoare! Dacă nu, chiar nu îmi pasa, dar nu inteleg cum poți sa ma faci neatenta ținând cont ca este prima oară când ne întâlnim!
?-Hm, cineva dorește sa primească atenție. Eu am plecat de aici! Apropo, nu o sa plătesc cafeaua, nu a ajuns in stomacul meu.
I-Poți sa faci ce vrei! Pe viitor te poți duce la alta cafenea ca sa nu mai dai peste persoane "neatente" ca mine.
?-Poate am sa fac asta, buna idee, blondo! Ai grija pe ce clienți mai verși băutura, unii nu sunt așa de buni și înțelegători ca mine .
Și după ce ma agita, iese pe usa fără niciun stres.
Doamne ce baiat! Sunt de 2 zile aici și deja am ajuns sa urăsc locul asta. M-am lovit la genunchi și tot el este cel suparat. Sper sa nu îl mai vad in viata mea, e clar cea mai insuportabila persoana din orașul asta.
Și totuși ...nu pot sa nu ma gândesc la cum arata. Acel par brunet vâlvoi care venea foarte bine cu geaca sa de piele, acei ochi de un albastru pătrunzător. Trebuie sa recunosc, o fi nesuferit dar fizicul este bomboana dulce .
In fine, mai bine închid aici și ma duc acasă pentru a îmi face o baie calda și cu siguranta ma așteaptă un somn adânc.Mark Collen (tipul de la cafenea)
CITEȘTI
M&B (FINALIZATĂ)
RomanceDupă ce mama ei s-a recăsătorit,Isabelle s-a mutat cu ea și noul ei tată in Valencia,un mic orășel ,frumos ziua dar foarte periculos noaptea. Isabelle refuză propunerea mamei sale de a face clasa a12a acolo și hotărăște să se angajeze la o cafe...