Vreau să te învăț să iubești!

13

Ryan

Deși încă era transpirată și respira sacadat din cauza emoțiilor, eram dispus să mai amân cu încă 10 minute operația.
Pielea ei își schimbase ușor culoarea, ochii își pierduse sclipirea însă pentru mine era la fel de frumoasă.
I-am cuprins mână căzută pe pat și i-am strâns-o ușor cu căldură, îmi plimb ochii de-a lungul mâinii sale în care stătea înfiptă fără milă o branulă.
Se uita la mine și chiar dacă nu-mi vorbea îmi dădea de înteles că se bucura pentru că sunt aici, lângă ea.
- Vei fi bine, ai încredere în mine nu?
- Ryan, mi-a spus pe un ton răgușit, și-a dres vocea scăzută schitând un zâmbet șters.
- Aici sunt, mereu voi fi iubito.
- Viata mea este în mâinile tale, te iubesc!
- Nu mai mult ca mine grăsunel...
Atunci când m-am apropiat de chipul ei, ea s-a repezit cu sete spre buzele mele.
Sărutul a relaxat-o, zâmbesc atunci când asistentele intră din nou în salonul ei și îi fac semn cu capul spre ușă.
- Este timpul să mergem, nu ți se va întâmpla nimic, jur pe viata mea!
- Știu....
Îi eliberez mâna dupa ce i-o mai sărut odată și ies din salon, merg în sala în care mă pregatesc și îmi îmbrac echipamentul.
Nu aveam emoții, mă simțeam sigur pe mine, frumoasa mea în sfârsit își va schimba viața.
Intru în sala de operatie în urma ei și mă apropii de ea imediat ce este mutată pe masă.
- Ryan....îmi pronunță numele de parcă nimeni nu ar fi vrut să o audă.
- Da grăsunel...sunt aici, evit să o ating deși îmi doream.
- Te iubesc...
- Și eu te iubesc deși tu nu ști cât, îmi dau masca jos de la gura și îi sărut buzele uscate înainte ca medicul anestezist să-i așeze masca.
Nu m-am ferit niciodată de restul lumi, sentimentele mele de dragoste pentru ea erau la vedere și la loc de cinste, o sărutam când și unde aveam chef.
Unii mă priveau dezgustați, alții ne admirau, dar mie nu mi-a păsat nici o clipă, o iubesc și este suficient.
În cazul ei am optat pentru by-pass-ul gastric.
Procedeul presupune izolarea completă a unei mici porţiuni din stomac, faţă de restul stomacului. Astfel, alimentele vor ajunge numai în partea superioară a stomacului şi niciodată în cea inferioară. La acest stomac nou format se va conecta o parte din intestin, ce va prelua alimentele înghiţite, asigurând astfel tranzitul digestiv.
Operația a fost gata în mai puțin de două ore, în tot acest timp mi-am aruncat fugitiv ochii și la frumoasa mea, cum dormea liniștită.
- Am terminat! ridic victorios pensa.
- Poți să o trezești, mă adresez dictorului anestezist.
- Direct în salon o duceți, vin și eu imediat.
Dezbrac rapid echipamentul și intru în birou, formez rapid numărul lui Bob și aștept să-mi răspundă.
- Bob totul s-a încheiat cu bine.
- Dumnezeu să te binecuvânteze junior, mâine pornim spre voi, ai grijă de ea.
- Vă așteptăm, am grijă.
Închid telefonul și ies din biroul meu intrând rapid în salonul ei.
- Ryan...îmi rostește numele amorțită, mă doare...
- Imediat vei primi ceva pentru durere, nu te speria, este normal să te doară, încerc să o liniștesc.
- Vreau să mă ții în brate, își exprimă dorință și îmi face semn să mă întind în pat lângă ea.
Era pentru prima oară când îmi cerea acest lucru, așa că nu stau mult pe gânduri și mă întind în pat lângă ea imediat ce primește calmantul.
Curând respiratia i-a devenit regulată, iar trupul ei lipit de al meu s-a relaxat. Era mult prea plăcută senzația pe care o aveam ținând-o în brațe, era ceva cu care m-aș putea obișnui destul de rapid și pentru totdeauna.
Cobor ușor din pat și părăsesc salonul cu regret atunci cand mă asigur pentru a doua oară că a adormit, mi-aș fi dorit să rămân lângă ea însă datoria mă chema.
Mă cufund în hârtiile de pe biroul meu, examinand între timp și câteva radiografii, liniștea mea este însă întreruptă rapid de ușa biroului meu care se deschide dureros de rapid.
Prietenul meu Justin intră trist ținând în mână echipamentul său sportiv pe care îl aruncă pe podea apoi se trânteşte și el pe canapea.
Știam exact ce are și îmi era milă de el însă teoriile mele erau mereu ignorate, pentru că lucrurile nu mergeau după bunul său plac, începea cu atracție, sex, dragoste, iubire nebună, apoi se alegea cu inima frântă. În cazul lui aceste lucruri se repetau de fiecare dată.
- Trebuie să încetezi Justin, îți faci rău!
- Ești un norocos, îmi aruncă în față Justin.
Mă prefac că nu-l aud și semnez câteva fișe de externare.
- Prima dată Carol, acum Evelyn care este curajoasă, frumoasă, comunicativă, inteligentă, pfff, o să mor singur...
- Exagerezi.
- Dă-mi și mie o femeie adevărată prietene.
- Da ce-s eu pește? Caută-ți , arăți destul de ok, ce vrei mai mult? Încearcă să fii mai....selectiv.
- Și ce dacă arăt bine? Câteodată mă simt de parcă aș fi un obiect sexual.
- Zău că îmi este milă de tine.
- Tu râzi de tristețea mea...tu niciodată...
- Domnule doctor, mă scuzati, intră speriată și fără să bată la ușă o asistentă.
- Ce s-a întâmplat?
- Pe hol sunt doi reporteri, au aflat de Evelyn și de transformarea ...
- Ce treaba au cu Eve? mă ridic nervos în picioare.
- Vor să facă un reportaj despre ea și transformarea ei.
- Pe naiba nu au alt subiect de bârfă? Nu au despre ce să mai scrie?
- Poți deveni faimos, intervine și Justin.
- Spunele că nu discut despre așa ceva, să plece!
- Le-am spus, însă sunt destul de insistenți să vorbească cu dumneavoastră și cu Eve.
- Să intre! Nu vreau ca Evelyn să afle nimic despre asta, o anunț.
Nerăbdători cei doi reporteri au intrat în biroul însoțiți de nesimțirea specifică lor.
- Bună ziua, domnule doctor și bine v-am găsit.
- Eu nu pot spune acest lucru, spuneți repede ce doriți, nu dispun de mult timp, le fac semn spre ceasul de la mână.
- Am aflat despre Evelyn, începe să vorbească unul dintre ei.
- Așa și? Nu este o persoană publică care să stârnească curiozitatea cititorilor.
- Nu, dar poate deveni.
- Nu ne interesează, altceva.
- Cred că am început cu stângul, deschide gura și cel de al doilea reporter.
- A-ți fi putut începe și cu dreptul tot același răspuns l-aș fi dat.
- De ce nu vreți? Conturile dumneavoastră s-ar rotunji considerabil iar Evelyn ar fi un exemplu pentru cei lipsiți de voință.
- Nu mă interesează banii, nu-mi vând pacienții.
- Nu-i vorba despre vândut aici domnule ci despre speranța pe care...
- Am spus nu! O zi bună!
Trec pe lângă ei și le deschid larg ușa.
Deloc surprinși de reacția mea, aceștia curios de înțelegători mă salută dând scurt din cap si ies.
- Ryan de ce nu i-ai cerut parerea si lui Evelyn poate voia să ...
- Termină Justin, Evelyn abia și-a recuperat încrederea în sine, nu mă risc, nu vreau ca aceste hiene să ajungă la ea, i-ar face rău.
- Cum a decurs operația? Cum se simte?
- Bine, foarte bine, acum vreau să mă scuzi dar merg să văd dacă s-a trezit.
- Merg cu tine vreau să o văd și eu.
Când intru în salonul ei, ea privea pierdută, corpul îmi este străbătut de un fior neplăcut și necunoscut.
- Grăsunel...te-ai trezit...
- Bună băieți, ne salută fericită.
Justin mă împinge atunci când ajungem în dreptul patului său și își așează mâinile pe obrajii ei.
- O să-mi fie dor de tine, îi spune acesta râzând.
- Unde pleci? îl întreabă Eve.
- Eu nicăieri, sunculiţele tale vor pleca.
Dacă cei doi încep să râdă eu nu sunt deloc prins de gluma lui asa că îi ridic mâinile de pe iubita mea.
- Dacă o mai atingi în halul ăsta, o să am de cusut la tine.
- Gata, gata, își ridică mâinile în aer.
Evelyn îmi aruncă o privire aspră iar eu ridic din umeri nepăsător, nu aveam de gând să las pe nimeni să o atingă.
Nu m-am mai putut abține atunci când mi-a aruncat un zâmbet, acel zâmbet o transforma cea mai divină ființă de pe pământ.
O sărut fără să țin cont de prezența prietenului meu și de obrajii ei care luaseră foc în palmele mele.
- Ryan, ce faci? Ești nebun...
- Sunt da nebun și vreau să fii și tu nebună, să ne iubim ca doi nebuni și să ne trăim viața asta nebună, îi spun făcând doar o scurtă pauză, apoi reluând sărutul de mai devreme.

******
Bună dimineata!!!!!!!!
😘😘😘😘😘😘😘😘