Vreau să te învăț să iubești!

3

Ryan

Deși a trecut o săptămână de când ...soția mea a plecat într-o călătorie din care știu că nu se va întoarce prea curând, am încercat să mă dedic trup și suflet fiicei mele.
Îmi era al naibii de greu să trăiesc în continuare în casa noastră, așa că am hotărât să revin în casa părintească.
Oricât de responsabil aș fi nu pot avea grijă singur de un nou născut.
Am decis să iau o pauză și să mă dedic fiicei mele, chiar dacă avea camera ei, noaptea imi plăcea să o aduc in patul meu și să adorm înconjurat de mirosul ei de bebeluș amestecat cu lapte.
- Aici erai ? intră tata în dormitorul meu cu un zâmbet cât China.
Ori de câte ori își vedea nepoata îl vedeai întinerind cu cel puțin 5 ani, era comic să-l vezi pe judecatorul dur dând în mintea copiilor.
- Ce face? îmi șoptește când se apropie de pătuţ.
- După prânz, bineînțeles somnul de frumusețe, îi arăt biberonul gol.
- Cât de frumoasă este, seamănă un pic cu tine când erai mic, îmi spune fermecat.
- Mama nu s-a întors?
- Nu, sesiunea de shopping s-a prelungit, abia m-a sunat să mă anunțe că va întârzia, este cu bunica ta..
- Deci o vom vedea abia diseară, credeam că doar cu Sarah petrece atat de mult timp prin mall.
- Junior bine că mi-ai amintit, Bob vrea să vorbească neapărat cu tine, nu știu despre ce este vorba, mi-a cerut numărul tău.
- Oare ce a pățit? Nu am primit nici un apel de la el.
- Nu știu, ridică tata din umeri.
- Stai un pic cu Carol să merg în birou să-l sun pe Bob?
- Nici nu este nevoie să mă întrebi, știi foarte bine că mă descurc de minune, se laudă de parcă ar fi pregătit în orice moment să cucerească lumea.
Îmi sărut fiica pe frunte și ies din dormitorul ei, cobor lenes scările iar privirea îmi cade pe fotografia de pe " raftul cu amintiri" a mamei.
Fotografia în care zâmbeam fericit alături de soția mea, îmi întunecă vederea, intru rapid în birou și închid ușa, nu voiam să mai plâng, nu voiam să-i pun piedici soției mele pe drumul spre eternitate.
Deschid agenda și caut numărul de telefon a lui Bob, îl formez și îl las pe difuzor, mă așez comod pe scaunul mare din spatele biroului și aștept să răspundă.
- Alo...îi recunosc vocea deși era una obosită.
- Bob, ce faci? Mi-a spus tata că vrei să vorbești cu mine, ce s-a întâmplat?
- Junior ce surpriză, în primul rând condoleanţe, de ce nu ai spus nimic?
-  Mulțumesc Bob dar...am preferat să fiu doar eu și durerea mea.
-  Fiica ta este bine?
- Da, foarte bine, chiar ieri am adus-o acasă, seamănă leit cu mama ei.
- Așa a hotărât Dumnezeu junior, nu te supăra pe El, ți-a lăsat o părticică din ea.
- Da...știu, dar mi-e greu fără ea Bob, tare greu.
- Fiica ta are nevoie de tine, vei trece peste.
- Îți mulțumesc pentru încurajarea, cu ce te pot ajuta Bob? încerc să schimb subiectul mult prea dureros.
- Of, ești ultima mea speranță...
- Bob mă sperii, ce s-a întâmplat?
- Nepoata mea are nevoie de tine, de ajutorul tău.
- Nepoata? îl întreb mirat dar în același timp încerc să-mi amintesc despre cine este vorba.
- Evelyn...
- Evelyn...repet după el și apoi imediat îmi apare în minte poza cu ea.
Când eram puștan mergeam destul de des la Bob și în casa lor la loc de cinste statea pe semineu o poză cu Bob ținând în brațe pe nepota lui preferată .
Atunci mi se părea cel mai frumos bebeluș pe care îl văzusem în viața mea, cu ochii ca mura și gurița mică zâmbea fără să stie de ce la fotograf.
Nu am văzut-o niciodată în realitate, deși mi-aș fi dorit, eu fiind mai mare ca ea cu 8 ani, ne-am mutat în Houston și apoi am început să ne vizitam destul de rar iar șansele mele de a o întâlni erau aproape nule.
- Ce a pățit?
-  Nu știu cum să-ți spun, problema ei este greutatea...nu am știut nimic din toate astea, am descoperit totul abia săptămâna trecută.
- Stai Bob că nu reusesc să înțeleg, ce înseamnă greutate? Despre câte kilograme este vorba?
- Multe, junior...multe, este înfiorător, este imobilizată la pat sau ea cel puțin așa spune, că are dureri de picioare, dar nu stitu cum să-ți spun, stă în pat și este înconjurată de...hălci de carne și piele.
Deși credeam că Bob exagerează, în urma descrierii, cred că vorbim despre obezitatea morbidă.
- Câte kilograme are?
- Nu știu junior, cred că undeva la 300, este...imensă, te rog nu mă lăsa, te rog acceptă să te ocupi de cazul ei, te rog.
- Unde este ea acum?
- În Detroit, m-am mutat cu Sarah în casa mamei mele, ea aici este, încerc să am grijă de ea, dar îmi este imposibil, nu-i place nimic din ce îi dăm să mănânce, cere doar fast food.
- Ce probleme de sănătate are acum?
- Nu știu junior, folosește oxigen, în special dimineața, cum o pot aduce la Houston, nu am nici o șansă cu mașina personală, probabil trebuie să cer să ajutorul și pompierilor să o pot ridica din pat...
Tristețea lui Bob mă prinde și pe mine, deși eram convins că cel puțin pentru o perioadă voi sta departe de spital și voi încerca să-mi revin sufletește, se pare că îmi voi relua activitatea mult prea curând.
- Bob, te întreb un lucru și vreau să-mi răspunzi sincer...ea vrea să fie ajutată?
- Ea vrea să moară...
- Am înteles, mâine voi trimite un avion cu toate cele necesare transportării.
- Un avion?
- Da, distanța dintre noi este de 1800 km aproximativ și având în vedere că ea nu se afla într-o stare bună, trebuie să evităm durerile și disconfortul, așa că vom alege ca mijloc de transport avionul în maxim 2 ore jumătate o am la mine în clinică.
- Deci accepți să o ajuți?
- Bob, încă de la început îți spun că este un caz foarte dificil, nu-ți promit nimic pentru că și pentru mine este o provocare.
- Pentru mine este suficient, îți mulțumesc din suflet, aștept mâine telefonul tău?
- Da, vorbim mâine o zi bună Bob.
- Mulțumesc din suflet junior, îți mulțumesc!
Închid telefonul privind în gol, era de necrezut totul, Dumnezeu este plin de surprize neplăcute, niciodată nu m-am gândit că soția mea mă va părăsi atât de brusc și dureros, iar bebelușul acela perfect cu ochii ca mura va ajunge pacienta mea.

****
Cred că vi-l amintiți pe Bob, deși a făcut multe prostii în prima poveste ador să-l văd acum un bărbat responsabil și răspunzător de binele celor din jur.
O duminică frumoasă😍😍😍😘😘😘