Vreau să te învăț să iubești!

23

Un fior de panică rece o străpunge după ce intră în biroul lui.
- Ai idee cât de îngrijorat am fost? Unde este telefonul tău?
- Îmi pare rău...eu doar am...
- Te-am avertizat să nu te întâlnești cu el, de ce nu asculți? De ce faci lucrurile doar în felul tău? Crezi că îți vreau răul? Vrei să îți demonstrezi independenţa? Viața este dură Evelyn, nu se învârte doar în jurul mâncării, a patului și a tv-ului.
Chipul femeii i se făcuse roșu ca o sfeclă însă încerca să se abțină.
- Nu-mi face morală mie, nu ești tatăl meu!
- Nu sunt tatăl tău într-adevăr dar asta nu înseamnă că nu îți vreau binele.
- Vrei binele tău, nu al meu! M-am săturat să-mi spui ce să fac, unde să mă duc, cu cine să mă duc, când să mă duc , începu să-i enumere pe degete, îți place să mă controlezi, nu sunt proprietatea ta înțelege!!!
- Poftim?
- Sunt doar iubita ta dar asta nu-ți dă nici un drept să te porti ca un babysitter, m-am săturat.
- Evelyn încetează!
- Să încetez acum? Acum că ai pornit această minunată discuție care pur și simplu mă excită???
- Evelyn ești iubita mea și sunt direct răspunzător de tine.
- Zău? Lasă-mă să fiu liberă poate într-o zi nu voi mai fi iubita ta, ne vom despărți și nu vreau să rămân o închisă care își dorește moartea.
Cuvintele ei îl răni, erau ca un cuțit înfipt adânc în inima, iar zâmbetul ei era sfidător.
- Asta îți dorești? Să ne despărțim? Vrei să fii liberă?
- Nu stai,  Ryan ai înteles gresit, eu...
- Am înteles perfect tot ce mi-ai spus, nu sunt un bătut în cap.
- Ești viclean...
- Sunt deștept, cât să-mi dau seama ce urmărește vărul meu.
- Ești un manipulator!
- Greșești!
- Exagerezi în privința lui.....,chiar e un tip de treabă.
- Ajunge nu voi sta cu mâinile în sân să ascult cum îi enumeri calitățile pe care tu crezi că le are el!
- Dumnezeule, exclamă ea, ridicându-se brusc de pe scaun.
- Evelyn...Nu am de gând să ma cert cu tine pentru el, îi mârâie printre dintii încleștări. De când te-ai transformat tu într-o bună psiholoagă de reușești să citești omul, fără să-l cunoști?
- Cu alte cuvinte mă faci proastă.
- Este dur cuvântul ...te-aș numi naivă, lumea este rea , parșivă, haină, tu știi cel mai bine, ai uitat?
Eve se prăbuși din nou pe scaun dar nu pentru mult timp pentru ca Ryan ocoli biroul și o prinse de mâini.
- Nu mi-ai dat de ales, am vrut să te țin departe de asta dar îți voi spune.
- Acum ceva timp înainte să mă nasc fratele tatălui meu, a violato pe mama.
- Pe Melek???
- Altă mama nu am ...din câte știu, Eve așchia nu sare departe de trunchi.
- Îmi...îmi pare rău...n-am știut.
- Nu aveai de unde.
- Dar de ce cataloghezi oamenii după părinții lor? Dacă mama a fost o drogată și o alcoolică presupui că și eu voi ajunge la fel? își schimbă brusc dispoziția din tristă în furie și își retrage mâinile din mâinile lui.
- Iar o luam de la capăt...pufni din nou Ryan.
- Detest momentele când te porți ca un nimernic!
- Evelyn, îți cer să-ți revizuiești limbajul unu' la mână, nu vreau să mă cert cu tine pentru el, doi la mână.
- Nu înțeleg de ce ești împotriva lui, nu este vinovat pentru faptele tatălui său.
- Atunci vreau să-mi explici în felul tău cum mama naibii a-i putea să devii prietenă la cataramă cu fiica sau fiul tatălui tău vitreg.
Când Ryan rostise ultimele cuvinte, Evelyn tresări iar ochii i se umpluse de lacrimi brusc.
- Îți vreau bine grăsunel, siguranța ta și a lui Carol, reprezintă totul, voi sunteți viața mea.
- Vreau să mă mut, îl anunță scurt și dintr-o răsuflare.
- Unde?
- Cred că amândoi avem nevoie de un strop de libertate.
Ryan o privea șocat și nu știa exact dacă visează sau dacă cea din fața lui chiar este iubita lui.
- Spune-mi că glumești, aproape șopti pierdut ținând ochii închiși.
- Ryan...întinse mână spre obrazul lui dar el deschise ochii la timp și se feri.
- Te-am sufocat cu iubirea mea și ți-am atribuit abuziv rolul de mamă, îmi pare rău.
- Este o onoare pentru mine să ocup acest loc important atât în viața ta cât și a lui Carol.
- Da...văd...ce mai onoare.
- Ryan nu vreau decât să am un job care să-mi ocupe timpul și un loc al meu.
- Orice ți-aș spun și oricâte argumente ți-aș aduce văd că nu-i de ajuns să îți schimb gândirea care culmea ți s-a schimbat de 3 ore, își consultă ceasul, și nu te-am întrebat cine este în spatele acestei decizii.
- Doar nu te-ai gândi că......
- Ce mai contează ? Știi acum ceva timp mi-am jurat că nu-ți voi da voie să mai pleci de lângă mine niciodată....dar nu te pot ține cu forța lângă mine.
- Ai interpretat greșit tot ce ți-am spus până acum, te iubesc Ryan și asta nimeni nu poate schimba acest lucru, te rog privește-mă.
- Spui că mă iubești dar îți dorești să te îndepărtezi de mine, am impresia că nu te cunosc , pentru prima dată de când te-am întâlnit ...nu te recunosc, îmi pare rău. Te iubesc prea mult ca să te țin "prizonieră".
- Nu vreau mila ta, nu vreau recunoștința, nu ți-am cerut sau silit niciodată, îți dorești din nou să fii singură și liberă, de parcă reședința familiei mele a fost pentru tine o închisoare, iar fiica și dragostea mea un bolovan legat de picioarele tale, regret.
- Ryan nu dramatiza, nu vreau să ne despărțim doar vom locui separat.
- Separat....sparat, exact acesta este cuvântul care îmi provoacă pagube sufletești, cum crezi că voi dormi noaptea știind că nu te strâng în brațe? Dimineața când mă trezesc să nu te sărut.
P

lecând de lângă ea, Ryan își sprijini corpul de dulapul încărcat cu cărți de medicină.
Chipul îi era lipsit de orice emoție și toți încărcat de o forță care o chema la el.
Ochii lui căprui străluceau în lumina slabă care intră în birou printre jaluzelele trase, ținea maxilarul încordat și pumnii strânși.
- Iartă-mă, chiar vreau să mă ierți, își lasă capul în pământ rușinată.
- Vino încoace!
Se apropie de el cu pași mici dar se opri doar atunci când îi despărțeau câțiva centimetri, simțind căldură trupului său puternic.
- Nu...nu vreau să ne despărțim...
- Atunci de ce îți dorești să pleci de lângă mine?
- Nu-mi doresc, inițial planul meu atunci când am plecat de acasă a fost să vin și să-ți propun să ne mutăm împreună cu Carol în apartamentul tău.
- Îți dorești să ne mutăm acolo?
- Acum nu...a fost o prostie din partea mea, te iubesc și nu vreau să te pierd! Mă ierți?
- Doar dacă îmi vei ierta și tu grija sufocantă pe care ți-o port.
- Nu este sufocantă, am reacționat la nervi și ...îmi pare rău pentru ieșirea mea. Deci mă ierți?
- Vei afla imediat!
Dintr-o mișcare Ryan ii scoase pe cap rochia vaporoasă și o aruncă pe podea.
Degetele i-au alunecat peste marginea de dantelă a sutienului coborând ușor spre abdomenul.
Evelyn vedea cum lăcomia și nesiguranța se războiau pe chipul său frumos.
S-a lipit cu blândețe de ea și a împins-o spre birou.
" în sfârșit pe birou" își spuse în gând și zâmbi în sinea ei.
I-a presărat buzele cu sărutări gingaşe în timp ce își plimba mâna pe umărul ei coborând de-a lungul brațului, apoi și-a împletit degetele cu ale ei.
Declarațiile mute de iubire pe care aceștia obișnuiau să și le transmită doar din priviri acceleră nevoia trupurilor.
Pentru că ei se iubeau cu sufletul și cu trupul.

*****
O duminică frumoasă și plină de iubire 😘😘😘😘😘😘