Vreau să te învăț să iubești!

32

Deși își impuse să nu doarmă când zorii bătea în geam Ryan adormi lângă femeia pe care o mângâie, sărută și îngriji întreaga noapte.
Privind pierdută pe geam Evelyn încerca să-și amintească anumite întâmplări petrecute în această perioadă de agonie.
Își întoarse capul spre bărbatul care tocmai se trezise și întinse mâna spre ea îndemnand-o să i se alăture.
Proaspăt ieșită din duș, era îmbrăcată doar cu halatul de baie.
Când Ryan îi zâmbi Evelyn se împotrivi trupului de a se moleşi, îl privea cu calm cântarindu-l din priviri.
Voia să fie ea cea care va începe și va întreține actul în sine.
Cu o răbdare nemărginită se apropie de pat și îi mângâie chipul coborând ușor spre gât, umeri și brațe.
- Nu cred că voi rezista până când...
Evelyn îi pune două degete pe buze oprindu-l.
- Vreau să recuperez tot timpul pierdut, mi-e dor de tine să te simt, să te am și să stii că nu deliez, mă simt minunat.
- Atunci sunt doar al tău, te las să faci orice vrei cu mine.
Ryan o privi cu atenție, părul umed împletit într-o parte îi scotea fără menajamente chipul ușor ascuțit și osos, acea perioadă lăsase urme pe fața ei.
Fruntea lată, buzele pline, sprâncenele groase umbrea puțin ochii acum limpezi, dar el o va iubi oricum.
Cu un zâmbet generos care îi lumina fața, Evelyn îi așeză mâna pe obraz și îi șopti.
- Te iubesc atât de mult, mereu te voi iubi ...tu m-ai învătat iubesc viața, pe tine...ești totul pentru mine, ce se alegea de mine dacă nu-mi reveneam?
- Te învățam să iubești în fiecare zi.

*

- În sfârșit, sări din fotoliu Ryan senior atunci când îi văzu pe cei doi coborând scările.
Melek stătea pe canapea plângând, strângea în pumn un șervețel.
- Ce s-a întâmplat? Mamă de ce plângi?
Melek nu-i răspunse fiului său.
- Fiule...Evelyn vă rog să luați loc!
- Tată despre ce este vorba?
Dacă Ryan punea întrebări pentru a se lămuri, Evelyn nu reușea să rostească nici un cuvânt, starea în care se afla Melek o bulversa.
- Evelyn este bine? Se poate discuta anumite lucruri mai delicate?
- Da, este ok, acum spune despre ce este vorba.
- Annes a fost ucisă aseară.
Vestea a venit ca o lovitură pentru cei doi, ochii lui Evelyn i se umpluse de lacrimi iar Ryan se ridică în picioare.
- Cum a fost ucisă? De cine?
- De Justin.
- Justin??? îi pronunța numele Evelyn șocată.
- Da și-a dat seama că ea a fost cea care l-a descoperit si a vrut să-și șteargă urmele, telefonul lui Annes cu filmarea a dispărut.
- Filmarea? Ce filmare?
Îi întrebă Evelyn.
- Cum a fost ucisă? Unde?
Întrebă la rândul lui Ryan, încercând pe cât posibil să amâne răspunsul.
- În parcarea hotelului, unde camerele de supraveghere nu reușeau să bată.
- Și de unde știi că este Justin?
- Am casca lui bluetooth, și în încercările ei de a se salva, Annes l-a zgâriat pentru că am gasit urme de țesut sub unghiile ei.
- Nu este posibil, nu poate fi adevărat Dumnezeule, era însărcinată...Allexandre, unde este? întreabă Evelyn.
- Liber, de 4 ore Allexandre este un om liber.
- Este vina mea, doar vina mea!!!
- Nu iubita mea, nu este vina ta, și tu ești o victimă a acelui ...monstru.
- Despre ce filmuleț este vorba? Nu mai ocoliți răspunsul!
- Un filmuleț în care Justin te droga și te viola, îi răspunse Ryan dintr-o răsuflare.
- Nuuu...
- Justin este deja prins, am programat procesul la ora 17:00.
- Deja?? Îl întrebă Ryan pe tatăl său.
- Este un proces de urgență, oricum nu are scăpare, azi dimineață m-a sunat directorul sanatoriului și m-a anunțat de dispariția lui Evelyn și l-am lămurit, dar mai este ceva...
- Ce? întrebă Ryan cu teamă.
- Evelyn trebuie să participe la proces.
- Nu, nu voi permite, fă ceva tată!
Atitudinea lui Ryan devenind de nepătruns, nu era dispus să-și expună iubita, nu voia să o mai vadă plângând și retrăind cele întâmplate.
- Îmi pare rău fiule, nu pot face nimic în acestă privință.
Îi răspunse tatăl său cu părere de rău.

*

Ryan și Evelyn au folosit intrarea "secretă" evitând altfel ceata de reporteri însetați de informații.
Când au pășit în sala de judecată ținându-se de mână, câțiva jurnaliști selectați și-au îndepărtat privirile spre ei.
Neasteptat de liniștită și degajată Evelyn se așeză alături de Ryan pe scaunele din primul rând.
Nu aveau avocat, nici nu era nevoie, verdictul era deja dat.
Mulți dintre reporteri speculau deja că violatorul va fi condamnat pentru cele două infracțiuni chiar și în lipsa unor dovezi clare deoarece judecătorul care va conduce procesul este chiar viitorul socru al victimei.
Când Ryan senior intră îmbrăcat în pelerina sa neagră întreaga sală se ridică în picioare.
Toți se întrebau unde este cel vinovat de ce nu este deja în boxa lui, Ryan senior luase hotărârea să intre cât mai târziu încercând să-și protejeze viitoarea noră de privirile lui jegoase cât mai mult.
- Îl puteți aduce!
Când ușa se deschise și Justin intră, acesta se smuci cu violență din mâinile polițiștilor care din fericire reușise să pună din nou mâna pe el, conducându-l până la boxă.
Cu ochii îngustaţi aruncă o privire spre Evelyn și Ryan.
Justin voia să le dovedească tuturor că se înșeală și că el nu este un violator. Se putea folosi de căderea ei psihică și de faptul ca a fost internată într-un ospiciu...iar de moartea frantuzoaicei nu-l putea acuza nimeni, nu exista nici o probă împotriva lui.
- Nu vreau să lungim mizeria asta mai mult decât este, spuse cu un ton autoritar judecătorul.
- Dar domnule judecător, împotriva clientului meu nu există nici o probă.
- Domnule avocat...nu vă cunoașteți deloc clientul și culmea că nici eu chiar dacă a crescut sub ochii mei.
- Cele două acuzații sunt false, pot dovedi că al meu client a fost plecat din țară în perioada în care domnișoara s-a aflat internată și a revenit abia aseara, avionul lui a aterizat la ora 23:45, iar doamna Annes Landreth era deja moartă.
- Domnule avocat, v-am permis să vă "țineți predica", ca să-i demonstaţi clientului dumneavoastră că nu vă primiți degeaba onorariu...
- Domnule judecător...
- Probele pe care le am îi va asigura clientului tău locul în celulă pentru foarte mult timp.
Justin începu să râdă zgomotos, nimeni nu i putea face nimic, era convins de asta însă se opri atunci când pe ecranul mare amplasat în sala de judecată apăru imaginea în care el intră în salonul lui Evelyn.
Întreaga sală privea filmulețul cu groază, desi a fost scurt impactul a fost devastator pentru Evelyn care se abținea să nu plângă.
Cu sprâncenele încruntate de o furie aprigă și violentă, Ryan își strângea pumnii, îl voia mort.
- Sunt trucate, este o făcătură nu sunt eu acela!!!
Urlă Justin, se simțea încolțit.
- Zău? îi răspunse ironic judecătorul.
- Dacă astea sunt trucate atunci proba ADN a țesutului găsit sub unghiile cadavrului chiar nu este trucat.
- Ce probă? întrebă Justin uluit.
- Și nici casca bluetooth, nu este trucată, tot a ta este!
Cu un semn scurt al mâinii judecătorul cheamă avocatul apărării și îi înmanează o pungă în care se afla casca și foaie cu analiza.
- Recunoști acum toate acuzațiile aduse? îl întrebă acesta.
Justin își schimbă brusc starea devenind vesel însă nu răspunse.
- Vreau să aud și mărturia reclamantei, spuse dintr-o dată unul dintre jurați.
Dorind să protesteze Ryan se ridică în picioare însă Evelyn îl opri.
- Este în regulă! îi spuse aceasta și se ridică de pe scaun sigură pe ea.
- Nu vreau să vă răspund la nici o întrebare. Domnule judecător vă rog să-mi permiteți să mă apropii de ...el.
- Evelyn nu cred că este o idee bună, dar dacă tu dorești, se aprobă.
Ryan senior îi făcu semn cu mâna spre boxa în care se afla Justin și oftă spre disperarea fiului său care se ridică în picioare și i se alătură iubitei lui.
- Cum ai putut să-mi faci una ca asta Justin??? Cum??? De ce?
Pe un ton din ce în ce mai ridicat Evelyn încerca să-și recapete controlul, era vinovat și trebuia să plătească!
Justin îi zâmbi zeflemitor și își încordă maxilarul, împreună cu multitudinea de mușchi.
- Spune-mi că nu ți-a plăcut? Gemeai...
Evelyn își tinu respirația să nu vomite, doar gândul că o atinse și îi sărutase trupul îi făcea stomacul să se revolte.
- Ești josnic, te-ai folosit de trupul meu, și vei plăti pentru asta!
- Va fi plăcerea mea..... grăsunel!
Ticalosul bolnav îi zâmbi, Evelyn simțea ca nimic nu detesta pe lumea asta mai mult decât pe el.
Un val de căldură îi inundă corpul și se clatină ușor.
- Evelyn...o strigă Ryan speriat și o prinse de talie, evitând prăbușirea.
- Mă ...doare capul, simt că se învârte totul în jurul meu.
Evelyn își puse mâinile în cap icnind îndurerată și i se tăie respirația înainte să leșine în brațele lui Ryan.
Încercând să-și păstreze calmul Ryan o scoate pe brațe din sala de judecată intrând în primul birou.
O așeză pe un scaun și se liniști abia după ce îi simți pulsul, o stropi cu puțină apă și așteptă să-și revină.
Când își recapătă răsuflarea Evelyn sări în brațele lui.
- Ryan....nu este adevărat, nu?
- Va plăti iubito, jur că va plăti.
Brațe lui se strânse tot mai tare în jurul ei, îi sărută fruntea cu blândețe încercând să o liniștească.
- Să mergem, să încheiem cu acest coșmar.
- Nici să nu te gândești, tu nu mai intrii în sala de judecată, nu vreau să mai respiri același aer cu acel nenorocit.
- Nu Ryan, vreau să-i văd chipul atunci când va primi condamnarea.
- Dar tu...
- Sunt bine, să mergem.
- Cu o condiție!
- Care?
- După mergem la clinică pentru un set de analize.
- Mergem.
Ieșind pe hol sunt "întâmpinați" de o zarvă și de o hărmălaie de nedescris.
- Ce naiba s-a întâmplat? mormăi Ryan.
- Ryan ia-o pe Evelyn și plecați acasă!
Apare de nicăieri Ryan senior și îi împinge spre ieșire.
- Tată ce s-a întâmplat?
- Justin s-a împușcat.
- Ce? își duse mâna şocată la gură Evelyn.
- Da, nu se știe cum a reușit să-și desfacă catusele, i-a luat pistolul polițistului care îl supraveghea și...
- Dumnezeule!
Exact în acel moment Justin era scos pe o tragă învelit cu un cearceaf alb.
- Nenorocitule ne vom găsi pe lumea cealaltă și mă voi răzbuna, urlă Ryan.

*****
Scuzați de întârziere.
Noapte bună😘😘😘😘😘