Vreau să te învăț să iubești!

19

- Minți, așa îi zici și lui Amber?
Aș vrea să cred că nu mă afectează lipsa ei de încredere sau prefacatoria ei în fața vorbelor mele, dar mă doare, și doare al dracului de tare, sunt om doar, nu mașină de cusut.
Impactul celor declarate o trezește la realitate, astfel că aburii alcoolului se evaporă cât ai clipi, iar acum în fața mea se află o femeie dornică de răzbunare.
Înconjor mașina și mă alătur ei, deși mă privea complet dezgustată acest lucru îmi plăcea, nu știu de ce probabil pentru că nu-i eram indiferent.
Mă apropii din nou de ea prelungind momentul în care voi porni motorul din dorința de a afla mai mult.
- De ce nu mă crezi grăsunel?
Ochii i s-au îmblânzit și a început să clatine din cap.
- Atunci?
- Nu o să mă culc cu tine să știi!
- Wow ce directă ai fost, mă abțin să nu râd.
- Nu ți-am cerut asta, ai nevoie de odihnă, trebuie să-ți revii.
-Nu sunt beată!
M-am prefăcut că mă gândesc la răspunsul pe care urma să îl dau, dar m-am limitat doar la a da din cap și am pornit în sfârsit motorul.
Nu puteam să o duc acasă în starea asta în nici un caz, m-ar fi urât toată viața ei, așa că aleg apartamentul cumparat de mine cu o lună și ceva în urnă.
Ajunși în fața ușii spre surprinderea mea, nu a protestat deloc însă nici mulțumită nu era, când i-am făcut semn să intre a făcut câțiva pași apoi mi s-a părut mult prea ocupată cu inventarea unui leșin, așa că fără nici un avertisment, închid ușă cu piciorul.
- Ce s-a întâmplat? mă întreabă speriată uitând de leșinul ei.
Fără să-i spun ceva pornesc spre dormitor cu ea pe urmele mele, s-a oprit în prag țopăind într-un picior încercând să-și scoată un pantof.
Starea ei de ebrietate era demult amintire însă avea nevoie de odihnă.
- Aici ți-o tragi cu Amber???
Am urmărit-o cum se chinuia să-și țină echilibrul și decid să o ajut înainte să cadă.
O îndemn să se așeze la marginea patului și o ajut să-și scoată pantofii.
- Vreau să dorm...chiar acum!
Se ridică în picioare, urmându-i și eu gestul, își duce mâna în spate și trage ușor de  fermoarul rochiei.
Rămân fără respirație când reușesc să realizez că urmează să rămână goală în fața mea dar visul meu este dur spulberat când se întoarce spre mine și mă privește încruntată.
- Am nevoie de un tricou.
Oftez și o ating în mers pe umăr, scot din dulap un tricou pe care il întind.
Deși credeam că se va schimba în fața mea îmi trage tricoul din mâna și intră în baie închizând ușa în urma sa.
Rămas singur încerc să-mi găsesc stabilitatea de care aveam atâta nevoie și motivația necesară.
- Tot aici ești? pufnește nemulțumită când iese din baie și mă găsește în același loc.
- N-ai de gând să pleci? Vreau să dorm!
- De ce aș pleca? ridic din umeri încercând să mă prefac nepăsător.
- N-am vrut să îți rănesc sentimente, cedează într-un final și se așează încet la marginea patului.
- Știu grăsunel, știu...încerc să-mi regăsesc vocea înainte să se franga.
Voiam să-i spun mai multe lucruri, să-i cer scuze pentru că am lăsat-o să plece, că o iubesc și mi-aș da viața pentru ea, însă nu-mi găseam cuvintele, gândurile mele erau concentrare doar asupra faptului că s-a întors și nu-i voi da voie să mai plece de lângă mine niciodată.

Evelyn

S-a lăsat pe vine în fața mea însă eu am rămas tot cu privirea îndreptată în jos, m-am concentrat asupra pantofilor săi urcând apoi cu privirea spre pantalonii negri care se întindeau pe coapsele musculoase. Doamne era superb!
Îmi atinge obrazul încet stârnindu-mi un fior pe șira spinării.
- De ce ai ales să pleci și să mă lași singur?
Auzi la el singur? Amber a fost alături de el în tot acest timp și el îmi spune că a fost singur.
Am ridicat ochii spre el și i-am mijit, luptătoarea din mine avea să răbufnească, am tras aer adânc în piept și m-am pregătit de luptă.
- Singur? Să te cred?
- Nu te-aș minți niciodată grăsunel.
- Ți-a plăcut sărutul din această seară? Pentru ca am văzut că a fost destul de pasional și la sfârșit aplaudat de cei care va înconjurau.
Și-a trecut vârful degetelor peste buzele mele în urma lor lăsând furnicături.
- Ce ar trebui să-ți răspund ca să-ți fie pe plac???
Cuvintele lui mi-au lăsat un gust amar, de ce trebuie să mă doară atât de tare? De ce?
- Află atunci că și eu am pe cineva! mă răstesc.
Concentrat asupra chipului meu îmi zâmbește ușor.
- Și te-a sărutat ? întreabă trecându-și din nou degetele peste buzele mele.
- Bineînțeles.
Atingerile lui ușoare au început să coboare blând pe gât ajungând între sânii, cuprinzând rapid și blând unul dintre ei.
- Iar mâinile lui te-au atins?
- Da.
Jocul lui de exploatare a continuat, mâinile lui alunecând spre abdomenul.
Îi opresc mâna rapid, nu aveam de gând să mă las pradă plăcerii.
- Te-a atins???
- N...nu.
- Ți-ai fi dorit?
Am închis ochii deoarece detestam tot ce se întâmpla, puterea lui asupra mea era nemăsurată.
Totul era atât de confuz și mă blestemam, de ce eram slabă, la naiba de ce?
- Ryan te rog...vreau să plec...așa este cel mai bine...te rog.
Ultimele cuvinte le-am rostit cu glasul încărcat de lacrimi
- De ce grăsunel? De ce vrei să mă părăsești din nou?
Mi-am lăsat capul în jos vinovată, vocea lui era joasă, mi-am făcut curaj și l-am privit în ochi. În clipă în care i-am zărit lacrimile care urmau să cadă, m-am înfiorat.
- Îmi pare rău, jur că-mi pare rău, rostesc cuvintele încercând să-l conving și să înțeleagă cât de tristă sunt si eu.
- Chiar îți pare?
- Da.
Întind mână spre el, însă mă oprește.
- De ce să te cred?
Prin gesturile sale dădea dovadă de indiferență, însă ochii lui spuneau altceva.
- Pentru că te iubesc! țip sătulă de tot.
Închide ochii mulțumit de confesiunea mea iar mușchii i se încordează atunci când îi ating obrazul.
Îmi cere permisiune din priviri pentru a se apropia de mine, permisiunea pe care nu i-o acord însă mă ignoră și se repede însetat spre buzele mele.
Îi răspund imediat, când numele lui mi-a zburat de pe buze mă împinge pe pat și îmi acoperă trupul cu al lui.
Purtată de instinct încep să trag de hainele cu care acesta era îmbrăcat, mult prea îmbrăcat.
- Te vreau Evelyn, te vreau acum....
Am deschis ochii confuză atunci când îi aud vocea în spatele meu, nu stiu cum am ajuns goală și cu fața îngropată în așternut.
Chicotesc scurt când își trece un braț peste sânii mei goi, sfiala propriilor sale reacții mă luau prin surprindere, având în vedere că ajunsesem atât de departe nu aveam de gând să dau înapoi pentru nimic în lume, voiam să fiu a lui.
Pielea sa ardea peste a mea iar transpirație noastre reci încercau să potolească focul.
- Ești sigură? Îmi șoptește la ureche continuând să-mi sărute ceafa.
- Da....te vreau Ryan!
M-am îndreptat în timp ce el m-a răsucit și m-am repezit spre buzele sale înainte să mai rostească un cuvânt.

Cât am dormit nu știu, de fapt nu știu dacă chiar am dormit, am ținut ochii închiși odihnindu-mi capul pe pieptul său, rușinată dar împlinită.
Făcusem dragoste și totul a decurs exact cum mi-am imaginat, a fost dur dar blând, romantic și pasional.
Parfumul lui îmi umplea pieptul în timp ce amândoi respirăm același aer, aerul în care încă mai plutea aromă dragostei noastre.
Mă ridic într-un cot și îl privesc, atât de frumos, atât de superb...când deschide ochii puteam citi cu lejeritatea admirație și dragostea pură.
- Ești atât de frumoasă...
- Termină, îl lovesc în joacă.
Se aruncă deasupra mea ripostând la gestul meu.
- Niciodată, te iubesc și nu te voi lasă să mai pleci niciodată de lângă mine.
Săruturile fierbinți presărate pe gâtul meu de buzele lui ușor întredeschise m-au făcut să mă zvârcolesc devenind brusc incapabilă să respir.
Atingerea lui m-a făcut din nou să mă deschid în fața lui ca și cum aș fi o floare.
- Ești a mea...

*******
Noapte bună!😘