Vreau să te învăț să iubești!

29

- Allexandre Landreth ai pe cineva la vizită!
Se auzi vocea puternică a polițistului după ce deschise ușa grea a celulei.
- Nu mă interesează, să plece nu vreau să văd pe nimeni!
Bărbatul care stătea ghemuit într-un colț era murdar, răgușit, flămând și...nevinovat. Nu-și pierduse speranța, știa că Evelyn într-o zi își va reveni și îl va scoate de acolo.
- Poate dacă îți spun că este vorba despre o femeie îți stârnesc interesul?
La auzul acestor acestor vorbe Allexandre se ridică în picioare brusc, lipsa alimentației și a condițiilor decente își puse amprenta pe trupul lui, acum mult mai slab și fără vlagă.
- Evelyn...unde este???
- Vino cu mine dar nu înainte de ați pune cătuşele.
Allexandre aștepta cuminte cât polițistul îi imobiliza mâinile în cele două brățări de metal și îl urmă nerăbdător.
- Aveți 20 de minute, îl anunță acesta înainte să-i deschidă ușă.
Femeia care îl aștepta înăuntru se ridică în picioare și aleargă în brațele sotului său plângând în hohote.
- Annes....Ce...ce cauți aici???o întreba șocat Allexandre.
- Tot mitocan ai rămas, nu mă așteptăm să sări în sus de bucurie că mă vezi dar totuși puteai să mă întrebi ce fac, îi răspunse în glumă zâmbind trist Annes.
- Cum ai aflat, de ce ai venit aici?
- Hai să luăm loc, îl trase de mână și se așeză pe băncuţa de lemn.
- Allexandre...
- Sunt nevinovat Annes, nu am violato...eu doar am salvat-o.
- Știu pentru că te cunosc, dar nu înteleg de ce ea nu a depus nici o mărturie.
- A suferit un șoc, iar...
- Mintea a luat-o razna.
- Da, sper doar să-și revină și...
- Își va reveni. Iar tu vei ieși de aici, îți promit.
- De ce Annes? De ce mă ajuți? Nu m-am comportat niciodată frumos cu tine, nu am fost soțul pe care tu l-ai meritat.
- Pentru că te iubesc, dar nu acesta este principalul motiv ci ...Cozette.
- Cine este Cozette?
- Fiica noastră.
Annes îi luă mâna murdară a soțului său și o duse în zona abdomenului.
- Annes....îi șopti acesta cu lacrimi în ochi.
- Nu contează că vom divorțat, contează că tu să fii liber atunci când voi naște.
- Eu...
- Te voi scoate de aici, ai încredere în mine!

*

În urmă cu câteva zile Ryan observase pe piciorul drept și pe mâini câteva înțepături.
Era la curent cu tratamentul pe care Evelyn îl urma și nu era vorba de nici o injecție , doar de pastile.
Întrebată imediat asistenta despre acele urme de ace, aceasta i-a răspuns tristă că în ultimul timp doar calmantele injectate își mai fac efectul în cazul ei.
Deloc mulțumit de răspunsul primit Ryan începuse să se documenteze.
Se afla în birou de mai bine de 3ore înconjurat de cărți de medicină luând notițe.
Toate indicau același tratament pe care Evelyn îl urma și nu înțelegea de ce efectele pozitive nu se vedeau. Bineînțeles ca în orice tratament exista o probabilitate de eșec de 0,5% dar el refuză să creadă că ea se afla în acea cifră.
Era atât fericit că acum Evelyn nu-l mai vedea ca pe un înger rău, îi permitea să se apropie de ea și culmea îi răspundea la toate gesturile de tandrețe , poate că ar trebui să mai ceară o altă părere unor medici din străinătate.
- Fiule, pot intra? deschide ușor Melek ușa.
- Te rog mamă intră.
- Te caută cineva.
- Cine? o întrebă Ryan fără să-și ridice ochii dintr-o carte.
- O doamnă, nu mi-a spus cum se numeste dar vrea neaparat să vorbească cu tine.
- Să intre.
Melek își sărută fiul pe frunte înainte de a ieși apoi o invită pe femeia care aștepta nerăbdătoare să intre.
- Bună ziua, îl salută aceasta după ce închise ușa biroului.
Accentul franțuzesc îl făcu se Ryan să își ridice privirea îndreptându-și întreaga atenție asupra ei.
Ochii lui alunecă pe întregul ei trup perfect îmbrăcat într-o rochie neagră office, pantofii înalți stileto îi alungea picioarele, iar părul blond era strâns într-un coc lejer elegant.
- Annes Landreth, își întinse această mâna delicată.
- Landreth? o întrebă Ryan ridicându-si o sprânceană.
- Sunt soția vărului tău.
- Soția? își întinse și acesta mâna însă abia dacă o atinse.
- În curând fosta, răspunse aceasta așezându-se pe scaun neinvitată.
- Nenorocitul este însurat și umbla după iubita mea? Violatorul!
- Te rog Ryan calmează-te , vreau să vorbim.
- Nu am ce să discut cu tine, pentru ce te-a trimis?
- Ha! Se vede că nu-l cunoști deloc pe vărul tău.
- Nici nu-mi doresc mi-a ruinat viața!
- Nu el m-a trimis, de fapt el nici nu știe că sunt aici și cel mai probabil nu ar fi deloc fericit dacă ar afla.
- Atunci de ce ai venit?
- Să facem lumină în acest caz!
- Ce?
- Uite Ryan voi fi cât mai directă, Allexandre nu a violato pe Evelyn.
- Normal că nu a violato nu a apucat, a fost oprit la timp!
- Allexandre poate fi un nenorocit, mincinos, adulter orice dar nu un violator, niciodată nu ar face acest lucru.
- Uite "mon cherie" că a devenit între timp, probabil nu a suportat faptul că a fost refuzat de iubita mea.
- Ryan el nu trebuie să oblige o femeie să se culce cu ea...
- Nu am timp să te ascult cum îți lauzi soțul sau fostul, nu mă interesează, să plătească!
- Eu voi dovedi că el nu a făcut asta! se ridică Annes în picioare sătulă de atitudinea lui Ryan.
- Și mă întreb cum draga mea verișoară?  Iubita mea trăiește în trecut ...ea crede că are ...8ani.
- Vom face un pact...
- Nu fac pacturi cu tine.
- Tu vrei să-ți recuperezi iubita și eu soțul.
- Parcă spuneai ca e viitorul fost soț.
- Și tatăl copilului pe care îl port în pântec.
Ryan ar fi vrut să-i spună că nu o crede și ca este o mincinoasă dar citi în ochii ei adevărul.
- Ce plan ai?
Annes zâmbi și se așeză din nou comodă pe scaunul din fața lui și îi făcu semn cu mâna să-i urmeze exemplul.
- Întâmplarea este că sunt medic psihiatru.
- Nu zău? Să te cred....
- Eram sigură că vei spune asta așa că te vei convinge singur.
Annes își deschise geanta și scoase un dosar pe care il aruncă în fața pe birou.
Ryan cerceta amănunțit și cu mare atentie veridicitatea documentelor, erau adevarate.
- Ea suferă de tulburare schizofreniformă, faptul că știe cine este, a știut asta de la început și că își amintește "întreaga viață" până la 8ani ne demonstreaza că are foarte mari șanse de recuperare, curios este faptul că până acum nu a dat nici un semn.
- Asta vreau să știu și eu de ce???îi face semn spre cărți.
- Singura explicație pe care eu o găsesc este faptul că nu primește tratamentul conform programei.
- Exclus, chiar personal m-am ocupat de acest lucru, Evelyn în fiecare seară la aceași oră își primește medicamentele, dar nelămurirea mea este următoarea.
- Despre ce nelămurire vorbești?
- Am descoperit niște înțepături pe trupul ei, nu știam că i se administrează și calmantele intramusculare.
- Dar de ce? Nu are nici o logică acele injecții.
- Da nici mie nu-mi place acest lucru.
- Ceva este putred la mijloc...crezi că mă poți ajuta să intru în ospiciu?
- La ce te referi? În ce mod?
- Ca infirmieră...
- Poftim???
- Da, nu trebuie să atragem atenția în nici un fel.
- Nu știu ce să spun, nu am încredere deloc în tine.
- Știu, și îți voi demonstra că greșești, atât în privința mea cât și a lui Allexandre, acesta este numărul meu de telefon și adresa hotelului unde sunt cazată, vreau să te gândești, așa cum tu vrei să-ți recuperezi iubita și eu vreau ca tatăl copilului meu să fie liber atunci când acesta va veni pe lume.
Annes se ridică în picioare după ce îi întinse cartea de vizită și ieși din birou.
Ryan rămase cu ochii ațintiți pe ușă care o închise în urma sa, nu știa cum să procedeze dacă să aibă sau nu încredere în ea, dar pentru binele iubitei sale era dispus să-și vândă si sufletul diavolului.

*****
La multi ani Ștefan/ Ștefania/ Ştefana!!!!🎇🎇🎇🎉🎉🎉