Evelyn
Chipul lui trist și dezamăgit îmi înmuia genunchii mai mult decât o făcuse atunci când mă sărutase.
Bine nu a fost un sărut adevărat ci un fel de a-mi demasca minciuna, dar pentru mine a fost primul și a fost extrem de delicios, asta nu din cauza înghețatei de cocos pe care o savurasem cu 15 minute mai devreme.
- Evelyn acum te duci în salonul tău!
- Tu nu auzi că eu plec acasă?
- Ce dracu' va apucat de urlaţi în halul ăsta? Se aude de pe hol, intră în birou fără să bată tipul pe care îl cunoscusem în seara în care ieșisem în oraș.
Dacă atunci era îmbrăcat cazual, acum purta un echipament sportiv care îi scotea în evidență trupul lucrat cu grijă.
Ochii mei îl priveau cu poftă lucru care l-a făcut să chicotrască în schimb Ryan scoase un mârâit de nemulțumire.
- Deci? De ce ţipaţi? își reia acesta întrebarea.
- Pentru că eu vreau să plec acasă și el, arăt cu degetul spre Ryan, nu ma lasă!
- De ce nu spui mai bine de ce vrei să pleci, a? De ce?
- Eu nu mai înteleg nimic, vă comportaţi de parcă a-ți fi doi îndrăgostiți, spune amuzat Justin și se trânteşte pe canapeaua de lângă mine.
- Află că domnișoara aici de față a profitat de bunătatea si încrederea mea și a început să-și facă de cap.
Las capul în pământ rușinată și dau voie lacrimilor să-mi inunde obrajii.
- Nu plânge, te rog, se repede Justin și îmi șterge lacrimile, nu suport să văd nici o femeie plângând, Ryan ce naiba?
- Las-o să plângă, pentru că o face din cauza ei nu a mea, i-am dat voie să iasă în parcul de lângă noi să facă mișcare, si ce crezi? A revenit la sportul ei preferat, mâncatul.
- Ooo, asta nu-i bine...mormăie catr pentru el Justin.
- Nu a fost decât o înghețată mică, atât.
- Înghețată mică? Mică? Te-ai îngrășat 3 kg!!!
- Nici asta nu-i bine, spune din nou Justin.
- Atunci te-ai convins că nu pot slăbi, nu pot, tocmai de aceea plec acasă.
- Pleci acasă zici? Și mă întreb cine te va îngriji? După cum bine știi și tu bunica ta tocmai a fost supusă unei intervenții pe cord.
- De unde stii?
- Eu ...am dosarul fiecărui pacient, îmi face semn spre biroul său plin cu hârtii.
- Atunci ocupă-te de ceilalți pacienți , eu astăzi plec, renunț!
- M-am săturat să aud acest cuvânt din gura ta deși nu ar trebui te consideram o persoană puternică având în vedere că ai trecut prin atâtea!
- Mi-e greu, nu mai pot!
- Nu mai poți? Dar eu am putut să-mi las fiica acasă și să vin aici să fiu alături de tine ori de câte ori nu voiai să mănânci, nu voiai să te ridici din pat, nu le dădeai voie asistenților să intre în salon, eu am putut!
Cu fiecare cuvânt pe care acesta îl rostea sentimentul meu de vinovăție creștea și încep din nou să plâng.
- Vrei să pleci, atunci bine, pleacă, cât îți strângi lucrurile o să-ți semnez fișa de externare pe care o vei primi împreună cu factura.
- Factura?
- Bineînțeles, trebuie să plătești, cazarea, tratamentele, mâncarea, vrei să-ți mai enumăr?
- Perfect atunci îl voi suna pe unchiul Bob să vină să-ți plătească și voi continua terapia cu medicul ales de el.
- Medicul ales de el? întreabă Justin.
- Da, de mine trebuia să ocupe fiul prietenului său, dar din motive personale mi-a transferat dosarul la el!
- Hahaha...draga mea Evelyn nu stiu despre ce medic este vorba dar Ryan este singurul medic, din lume care se ocupă de persoane cu obezitate morbidă.
- Justin, taci!!! urlă Ryan la el.
- Dar ce am spus? îl privește nevinovat.
- M-ai mințit? mă întorc spre el și îl privesc încruntată.
- Ea este nepoata lui Bob?întreabă din nou Justin de acestă dată cu zâmbet pe buze.
- Justin, gură mare, dacă nu taci acum jur că îți sparg fața!
Îi privesc pe cei doi cu furie și ies din biroul lui intrând în salonu meu plângând.
Mă arunc în pat încercând să-mi înăbuș hohotele de plâns în perna mare.
- Eve, îmi aud numele șoptit.
- Pleacă și lasă-mă singură, nu vreau să te văd Ryan, nu vreau!
- Nu plec până nu mă asculți, plângi cât vrei , eu voi rămâne aici.
- De ce m-ați mințit? De ce? mă întorc cu fața spre el.
- Grăsuţo, totul a fost pentru binele tău, ne-am gândit că te vei folosi de acest lucru să renunți mult mai ușor.
Îmi șterge lacrimile cu mișcări blânde iar ochii mei cad pe buzele lui, poate dacă în acest moment m-ar săruta m-aș simți mult mai bine, strâng din ochi și evit să-l mai privesc, ce naiba se întâmplă cu mine?
- Soția mea a murit imediat după ce a adus-o pe lume pe fiica noastră...iar eu nu am fost alături de ea...iar acesta este unul dintre lucrurile care adânceşte vinovăția tot mai mult în inima mea, am hotărât să iau o pauză de la tot ce înseamnă clinică și să mă dedic trup și suflet fiicei noastre, apoi am vorbit cu Bob care mi-a cerut disperat să te ajut, și când am aflat că este vorba despre tine, nu am stat nici o clipă să mă gândesc, crezi sau nu m-ai ajutat foarte mult să depășesc acele momente grele din viata mea.
- Te înteleg...știu cât de mult doare pierderea unei persoane importante.
- Habar nu am mai avut cum să mai fiu bărbat în acel moment Eve, mi-am dorit să mor și eu.
- De ce ai ales să mă ajuți având în vedere că nu mă cunosteai.
- Ba da grăsuţo te cunoașteam, încă de când eram doar un puști de 8 ani.
- De unde?
- Bob ținea o poză cu tine pe şemineul din salon, am rămas fermecat încă de atunci de ochii tăi superbi, mi-am dorit mereu să te cunosc.
- Și acum că m-ai cunoscut ai rămas dezamăgit.
- Să fiu sincer nu mă așteptam să îmi devii pacientă, însă atunci când am intrat în salon și te-am văzut pentru prima dată, ți-am recunoscut ochii, am știut că ești tu.
Mâinile lui încă îmi susținea capul iar noi ne priveam atent, de fapt se uita în ochii mei iar eu la buzele lui.
În acest moment îmi doresc să arăt normal, nu ca un monstru și să am curajul să îl sărut.
- Mă poți primi înapoi?
- Promiți că mă vei asculta și nu o să mă mai minți niciodată?
- Promit că vei fi mândru de mine! îmi ridic barbia și hotărârea de care dau dovadă îi readuce zâmbetul pe buze.
Dumnezeule era atât de superb când zâmbea toate greutățile din jurul meu dispărea și totul părea simplu.
Mă trage la pieptul lui și îmi sărută fruntea, buzele lui fierbinți pe fruntea mea rece de emoții îmi transmite fiori pe șira spinării.
- Am încredere în tine Eve că vei reuși!
- Împreună vom reuși!****
O zi cât mai frumoasă 😘😘😘😘
CITEȘTI
Vreau să te învăț să iubești!
Roman d'amourAcesta este volumul 2 al poveștii "TE VREAU ÎNAPOI" . ***** -Vreau să te învăț să trăiești, să iubești, să te bucuri de orice lucru mic pe care viața și natura ni-l oferă, vreau..... - Tu vrei dar eu nu pot, toate aceste lucruri mă depășesc, pentru...